A venit si ziua care nu ne mai doream sa vina, cea in care trebuia sa ne despartim de noi nostri prieteni si sa mergem catre casa. Chiar faceam glume aseara (adica pe la 2-3 dimineata) cu Martina si ii ziceam sa sune la Heineken si sa le zica ca au fost mici probleme si ca mai trebuie sa stam 3-4 zile in Amsterdam.
De la cei trei legendari din Malaezia nu am apucat sa imi iau la revedere, au plecat primii, cu mult inainte de a ma trezi eu. Urmatorul grup, Romania si Elvetia. Mi-am luat la revedere de la prietenii din Austria (nu pot sa va povestesc aici ce glume si ce distractie era pe ei, poate in particular), de la unul din fratii din Noua Zeelanda (pe care am sa ii vizitez mai devreme sau mai tarziu) si de la inca vreo cativa care reusisera sa isi revina dupa petrecerea de aseara si am plecat spre aeroport.
Am fost eu putin ingrijorat de faptul ca plecarea de la hotel era cu doar doua ore inainte de plecarea avionului, dar am zis ca sunt eu putin cam paranoic cand vine vorba de astfel de lucruri si ca e timp. La aeroport – nebunie, am inteles de la o doamna din Rusia, care ne-a ajutat sa ne miscam cat mai repede, ca de obicei e gol si ca doar azi era mare nebunie.
Ce adrenalina la 4G, ce adrenalina atunci cand avionul sta invers si pamantul pare a fi deasupra ta… panica totala… 11:10 minute, o coada imensa si l 11:25 trebuia deja sa facem boardingul. Pana la urma am reusit sa lasam bagajele si ne-am indreptat spre punctul de verificare al pasapoartelor. Aici, buna noastra prietena din Mexic deja ne tinea loc la coada, dar era deja 11:22 de minute si tot mai aveam in fata noastra cam 10-15 minute. I-am rugat frumos sa ne lase in fata ca pierdem avionul.
Dupa verificarile de rigoare, imi aduc aminte doar ca cineva striga in spate „Run, run, run…..” iar pe un panou in fata noastra scria Gate D18 – 15-20 de minute. Asa ca fugi, nene, cat te tin picioarele, ca sa ajungi in cele 3 minute ramase.
Am ajuns pe la si 30 la poarta de imbarcare, unde era inca coada. Dupa o ultima verificare a bagajelor de mana, am stat pana la 12:00 sa se deschida poarta de imbarcare si sa urcam efectiv in avion. N-am inteles de ce a trebuit sa alerg de nebun prin tot aeroportul ca apoi sa stau sa astept o groaza, dar trebuia cumva o portie de adrenalina si in ultima zi petrecuta in Amsterdam.
In incheiere va spun doar atat, ca unele lucruri, oricat de bine as incerca sa le zugravesc in cuvinte, nu pot pur si simplu a fi zugravite. Ca ce am trait in aceste zile este dincolo de cuvinte. Mai am inca multe povesti, inregistrari video si multe poze, asa ca voi reveni si zilele urmatoare cu articole pe aceasta tema.
Comments are closed.