Inca de aseara, cand am dat o fuga sa vedem despre ce e vorba, ne-am dat seama ca nu e tocmai un parc de distractie sau parc acvatic si ca pe unele din „atractiile” locului nu le-as fi incercat nici macar eu. De exemplu, pe drum imi propusesem sa incerc o sesiune de rafting. Cand a vazut Dana raul si viteza cu care curgea, a zis ca ea nu face niciun rafting aici. M-am uita putin la rau si mi-am dat seama ca nu e chiar un rau pentru agrement si mai repede pentru profesionistii practicanti de rafting.
Am vizitat hambarul in care e amenajat un circuit de motociclism, cu multe trambuline si alte nebunii, pe care in mod sigur nu le-as incerca si clar nu erau destinate „turistilor” si ne-am delectat cu un spectacol de sarit in gol in Mega Swing. Nici parcul acvatic nu parea sa vina cu atractii pentru marele public, ci pentur un public aparte, dornic de adrenalina si dispus sa isi asume riscuri.
De dimineata, ne-am prezentat frumos la receptie, Dana a luat un pachet de intrare in Water Area (zona acvatica), iar eu un pachet Combo (Water Area + Flying Fox + Mega Swing). In zona cu apa am incercat sistemul de wakeboarding care mi-a placut la nebunie si topoganele, care nu-s nici ele prea simple precum cele din parcurile acvatice destinate marelui public. Ba din contra, pe cel mare, aproape vertical, de il vedeti in poze, nu am avut curajul (si nici timp) sa-l incerc.
Flying Fox e o tiroliana foarte lunga, unde ajungi la o viteza de 30 de km pe ora. O sa vedeti mai jos filmarea cu GoPro-ul de pe casca, nu e nimic care sa iti provoace teama sau adrenalina. Doar o plimbare usoara pe deasupra intregului complex. Poate doar daca ai frica de inaltime ai putea intampina ceva probleme la aceasta „atractie”.
Mega Swing se asemana oarecum cu bungee jumping-ul, sari de pe piciorul podului in gol, doar ca in intri in balans cu ajutorul corzii de alpinism si te dai precum intr-un leagan. Pentru mine nu a reprezentat niciun moment de frica (stiti ca eu am o problema la capitolul asta), dar caderea in gol ar putea aduce momente de panica celor mai slabi de inger. Totusi e fun sa incercati.
Printre alte numeroase atractii ale parcului, in zona acvatica erau 4 chestii destul de extreme. La „perna” mare de aer (pe care sareau doi insi, iar cel aflat pe perna zbura in aer si apoi pica in apa) era coada, ca parca as fi experimentat si asa ceva… O partie artificiala de ski, cu trambulina, pe care sareau, cu ajutorul unei sanii, cei doritori de senzatii tari si inca un bob care cobora pe langa partia artificiala cu mare viteza si cu care mergeai pe apa pe latimea lacului, iarasi nu pareau ceva prea simplu sau de experimentat de catre publicul larg.
Drumul cu obstacole aflat sub pod, la mare inaltime, parea dedicat celor mai extremi pasionati de aventura park, dar nu pare nici usor, nici atractiv, la inaltimea respectiva, chiar daca mie nu mi-e frica de inaltimi.
Area 47 ofera si alte atractii, puteti verifica la ei pe site, dar e clar ca e un loc unde se aduna profesionisti si pasionati (oricare dintre ele) care nu practica sportul respectiv pentru prima oara in viata. Eu as pune la intrare un mesaj: Exclus turistilor, special pentru oamenii „normali” la cap. Oricum, m-am distrat si as mai fi stat pana seara tarziu, daca nu m-ar fi asteptat un drum lung catre Viena.
Comments are closed.