Probabil ca va intrebati ce naiba m-a apucat sa scriu despre bradul de Craciun in „mijlocul verii”. Eu nu, pentru ca am o continuare scurta a povestii inceputa in iarna. Daca va amintiti, am cumparat un brad cu radacini, care urma sa fie plantat in primavara.
Ei bine, am vesti bune. Bradul a stat toata iarna in magazie, udat si ingrijit de catre tatal meu, iar la inceputul primaverii a fost plantat in gradina. Toate semnele pareau sa arate ca o duce bine si ca prinde radacini noi si puternice, insa confirmarea a venit in urma cu aproximativ o saptamana, cand i-au iesit primii muguri.
Cand am ajuns eu la tara, deja mugurii erau bine dezvoltati si bradutul parea sa se bucure din plin de noua lui casa. Daca va mai aduceti aminte, am trecut prin ceva emotii, ca ma gandeam ca nu cumva sa fie fara radacini (auzisem eu ceva zvonuri prin targ), sau sa nu supravietuiasca pana in primavara, cand urma sa fie plantat.
Mai jos aveti 3 poze facute zilele trecute, cand am trecut pe la ai mei. M-am bucurat foarte mult sa vad ca ii merge bine.
Ai putea face o traditie. Sa ii pui in ordine,amintire a fiecarui Craciun.
Am pus si eu si a murit…
Si uite asa la batranete am o padure de brazi de lasat mostenire 🙂
Sa-ti creasca mare … bradul 🙂