In urma cu doua saptamani, va vorbeam de o teorie destul de ciudata, legata de constiinta noastra care ar putea fi copiata si transferata in interiorul unei masini. Tot atunci va vorbeam despre progresele stiintei, facute in zona „decriptarii” modului in care functioneaza creierul uman (vezi articolul aici). Nu v-am dat atunci exemple, pentru ca stiam ca urmeaza o serie de articole legate de acest aspect, in care voi prezenta date stiintifice mult mai clare si mai evidente decat atunci.
Jan Scheuermann, o femeie de 52 de ani din Pittsburg, care sufera de 14 de ani de o boala care i-a afectat functiile motorii, practic e paralizata de la gat in jos, a reusit sa controleze un brat robotic cu o precizie apropiata de precizia cu care controlam bratul uman. Si nu este singura, o alta femeie de 58 de ani care si-a pierdut bratele intr-un accident a fost capabila sa bea o cana de cafea controland de asemenea un brat robotic.
Cei de la Universitatea de Medicina din Pittsburg au dezvoltat un sistem care a fost testat pe Jan Scheuermann. Acesteia i s-a facut un implant prin care s-au montat doua grile de electrozi cu 95 de mici puncte de contact in regiunea creierului responsabila cu locomotia mainii drepte. Cu ajutorul citirii acestor impulsuri ale creierului, dupa 13 saptamani, femeia a reusit sa controleze bratul robotic cu o acuratete deosebita si chiar sa serveasca o ciocolata cu ajutorul acestui brat. A reusit sa controleze bratul cu o precizie de 91.6%.
Nu va dau toate detaliile aici, pentru ca puteti vedea mai jos un video care contine mult mai multe detalii. Dar dupa cum se vede, cel putin o zona a creierului responsabila cu sistemul locomotor incepe incet, incet sa fie inteleasa. Iar cercetarile nu se opresc aici, urmatorul pas este transmiterea de date catre creier, cu alte cuvinte, nu doar sa poata controla bratul, dar sa si primeasca impulsuri tactile de la respectivul brat robotic.
Probabil mai e un drum lung pana la descifrarea altor zone ale creierului, responsabile de modul nostru de a gandi, de a invata sau de a percepe lumea. Deocamdata este doar un inceput, un inceput care ne arata ca vremurile in care vom putea muta creierul intr-o masina, sau mai mult, in a construi un suport care sa stocheze gandurile si inteligenta noastra, nu sunt chiar atat de indepartate, precum ar crede unii.
M-ai indrumat aici.
Stiam de chestiile astea, inca suntem la inceput.
Sistemul asta se bazeaza pe niste impulsuri, asa cum spui si tu, dar la fel de bine se poate baza pe respiratie: in functie de cum respiri (repede, adanc, incet) acea mana sa se miste intr-un anumit mod.
Inca mai avem destule de studiat.
Cel mai mult ma fascineaza cum se reuseste sa se reproduca diverse organice cu celule stem. Poate scrii ceva pe tema asta, ca tot ti-am zis de ele :P.