Cartea

 Ramasese pe masa, nici nu o observasem initial. M-am asezat la computer si ma pregateam sa ma apuc de treaba. Dar a fost acel moment de liniste in care priveam in gol prin birou. Si am zarit-o pe masa. M-am uitat la ea cateva secunde si am facut saltul.

Mi-am adus aminte cum am strans banut cu banut pentru a o cumpara. Mi-am adus aminte ca era ca o biblie pentru mine, din care sorbeam cu nesat in anul I de facultate. Mi-am adus aminte ca a fost o vreme cand acea carte era una din cele mai importante carti pentru mine.  Mi-am adus aminte de pasiunea cu care scriam fiecare linie de cod si bucuria pe care o aveam atunci cand orice program, oricat de simplu, rula fara erori.

Mi-am adus aminte de vremea cand eram student. De visele de atunci. De bucuria cu care petreceam zeci de ore in fata computerului. Despre prietenii din lumea virtuala si despre minunata lume pe care abia o descopeream si care se numea Internet. Despre cum spiritul meu tresarea de bucurie la fiecare pagina nou parcursa si cu fiecare instructiune nou invatata. Visam sa fac jocuri, visam sa schimb lumea, visam sa devin un maestru al computerelor. Si totul parea atat de usor si de simplu.

Am facut un nou salt, m-am dus la inceputuri, la primul meu calculator, la primul meu joc, la primul meu program facut in Basic. La revista Hobbit, dupa care am alergat zile in sir pentru a face rost de ea. Despre primele carti de Fortran, pentru ca orice avea legatura cu computerele era important in viata mea si se punea la colectie.

Cartea aceea care zacea pe birou mi-a fost o foarte buna prietena in vremea facultatii. Am petrecut atat de multe clipe minunate impreuna si acum zacea pe birou, o carte veche, prafuita si fara importanta. M-am intristat, simteam ca undeva pe drum am tradat acea carte, o carte de care si uitasem ca exista. Asa ca am stat si m-am intrebat de ce naiba la un moment dat am schimbat drumul, de ce oare am ales un alt drum si, daca tot am facut-o, de ce nu pot schimba iar macazul si merge din nou intr-o noua directie.