Sunt intrebat destul de des asta, uneori doar zambesc si le spun ca e greu, alteori le spun ca, daca ei cred ca este greu sa pui pe blog un articol zilnic, atunci trebuie sa incerce sa scrie o carte, sa vada cat este de greu. Sau cel putin mie asa mi se pare, tot incerc sa scriu una de ceva ani si nu-mi iese de nicio culoare. Am zis ca o termin pana la final de an, dar nu am decis inca daca e vorba de anul asta, sau viitor, sau… Pe blog insa mi se pare destul de usor sa postez in fiecare zi, pentru mine e modul in care ma relaxez si „stau de vorba” cu cititorii mei.
Uneori am intamplari interesante, de peste zi, pe care le povestesc, alteori ma cred intelept (bazandu-ma pe experienta proprie) si postez sfaturi despre cum poti sa iti conduci afacerea, cum poti sa ti-o promovezi sau sa ti-o dezvolti cu ajutorul online-ului. Desi am avut si afaceri in offline (acum imi dau seama ca reteaua de cartier nu era o afacere in online, dar si altele), sunt pasionat de online.
Am avut o perioada in care scriam, in medie, 3 articole pe zi. Atunci, pot sa spun ca era greu. Aveam cam 5 idei, dintre care selectam 3, pe care le credeam eu ca prezinta un interes mai mare pentru publicul meu. Chiar si asa, aveam momente in care era aproape imposibil sa scriu, iar in acele cazuri, fie aveam pregatite ceva articole in draft, fie imi pregateam cu cateva zile inainte materiale pe care sa le public pe blog in zilele respective. Cam cum fac acum cu acest articol, care e de fapt scris cu 2 zile in urma, dar stiind ca am o perioada mai incarcata, am zis sa fiu pregatit si sa am cateva articole pentru orice eventualitate.
In general acum scriu seara, e ca un fel de relaxare pentru mine si o fac din placere. Uneori am deja o idee din cursul zilei, alteori imi vine o idee pe moment, cand deschid blogul si ma pregatesc de scris. Sau daca chiar simt ca sunt in pana de inspiratie, rasfoiesc articole mai vechi si sigur imi vine ceva in minte. Ceea ce e cu adevarat surprinzator, este faptul ca dupa ce ma asez si ma „conectez” la blog (la nivel mental vorbind), cuvintele curg singure; si daca pe vremuri obisnuiam sa scriu articole de 300-350 de cuvinte, acum ajung usor la 900-1000. Mereu cand termin ce am de zis, ma uit cu surprindere la faptul ca textul pe care mi-l imaginam eu scurt, nu e chiar asa de scurt. Saptamana trecuta parca, am inceput un articol cu „o sa va povestesc pe scurt” si la final am taiat bucata aceea de text, ca numai scurt nu iesise articolul.
Chestia asta pe care o fac acuma imi aduce aminte de jurnalele din adolescenta; si atunci, seara tarziu, meditam asupra lucrurilor care s-au intamplat peste zi si imi notam in jurnal. Acum meditez mai mult; imi aduc aminte ca pentru articolul acesta am meditat vreo saptamana pana m-am apucat sa-l scriu.
Daca nu va place sa scrieti, atunci va recomand ca o ora, seara, sa cititi o carte. Este cam acelasi sentiment de liniste si satisfactie pe care il am eu cand scriu pe blog si, in plus, este si un mod de a va dezvolta si de a invata lucruri noi. Probabil maine o sa va povestesc si despre cum am reusit eu sa aloc timp pentru a citi, fara sa imi schimb aproape deloc alte obiceiuri.
Să scrii pe blog la intervale regulate e și greu, și ușor în același timp pentru că uneori stai zile sau luni definitivând în gând ideea ce urmează să o publici, iar alteori ai o scânteie de moment și o așterni pe hărtie (fizică sau virtuală 😀 ) imediat!