Posted by Desi nu speram sa ajung „in finala”, adica sa ocup un scaun de blogger la finala editiei cu numarul cinci – Romanii au talent, iata ca minunea s-a intamplat si cand am primit invitatia, mi-a luat 5 secunde sa raspund inapoi cu un mare „Daaaaa….”; si asta pentru ca lucrurile din sala sa vad putin altfel decat de acasa si uneori, prin prisma camerei de filmat, se pierde o parte din munca si efortul depus de artist pe scena. La final, asteptand anuntarea castigatorului, ma intrebam cine o sa iasa castigator si daca avem parte de o surpriza precum cea de la editia din 2013. Ma gandeam, in sinea mea, ca nu o sa scapam niciodata de cainii de pe strada, daca lumea iubeste asa de mult acest patruped (cititi parerea mea aici despre subiectul respectiv) si, desi ii plasam in primii 3 pe cei de la Speedcubing si imi doream sa castige, eram sceptic in privinta voturilor de acasa.
Dar romanii, cei care stau acasa si se uita la televizor, m-au surprins inca o data. M-au surprins pentru prima oara cand au ales un presedinte de bun simt si m-au surprins aseara pentru a doua oara, cand au votat un spectacol al mintii, unul parca rupt din numerele de magie ale lui Cristian Gog. Daca ma vor surprinde si a treia oara, promit ca voi incerca serios sa nu mai emit anumite prejudecati la adresa lor.
Mesajul celor de la Speedcubing a fost unul care ar trebui repetat iar si iar, pe bloguri, pe tv, prin ziare, pana ne intra fiecaruia in cap: „Nu asteptati sa va educe doar scoala. Lumea va incepe sa va aprecieze pentru ca veti rezolva situatii imposibile. Nu va pierdeti speranta! Urmati-va visul!”
Un spectacol incendiar…
… la care ma asteptam de altfel, pentru ca nu e prima finala la care particip si vazand ca de data asta oamenii sunt mult mai organizati si totul se misca in jurul tau asemenea rotitelor unui ceas elvetian, era clar ca totul o sa fie wow. Iar jocurile de lumini, aranjamentele de pe scena si spectacolul in sine a fost wow. Si cand spun incendiar, nu uit nici de cei din publicul din gradena 2, care cred ca bausera mult Red Bull inainte de a veni la spectacol, pentru ca erau totalmente incarcati cu energie, pe care o transmiteau si celor din jurul lor.
Poza de mai sus arata cam ce se intampla in platouri si luminile pe care le vedeti se misca, se sting, se rotesc…
Preferatii mei
Nicoleta Iancu: Canta extraordinar, piesa pe care a ales-o – una foarte grea. Muzica populara, nu mai e de mult muzica preferata a publicului tanar. Exista totusi melodii mai vioaie, mai pline de viata, care sa placa si celor care nu sunt fani declarati ai muzicii populare. Mi-ar fi placut sa ascult o piesa mai plina de viata.
Robert Tudor: E un tip foarte simpatic si plin de viata. Dar din pacate nu-l egaleaza (macar) pe Cristian Gog. Imi plac spectacolele de magie, ma fascineaza, urmaresc mereu ce fac oameni precum David Blaine, Coperfield sau Criss Angel, dar spectacolul lui nu m-a impresionat. Cand te pasioneaza astfel de spectacole, e destul de usor sa intelegi ce se intampla dincolo de aparente, aproape stiam inca de la inceput ca unul din „calugari” o sa fie Robert, nu m-am asteptat la inca o inlocuire in scena cu pompierul. Ma asteptam mai repede sa revina in scena de undeva din gradene. Ce nu inteleg eu, este faptul ca in spectacolele moderne de magie, nu se utilizeaza tehnologia existenta pentru a crea lucruri cu adevarat spectaculoase. Daca e o arta si se vrea sa ramana la nivel de arta, atunci inteleg, altfel, tind sa cred ca se poate realiza cu ajutorul tehnologiei niste spectacole cu adevarat mind blowing. Oricum, dincolo de performantele care nu sunt de top, imi este simpatic si voi sustine in continuare evolutia lui.
Ion Barbu: Melodia din semifinala a fost superba, de fapt atat melodia, cat si interpretarea. Ma asteptam la o alta melodie care sa ma emotioneze pana la lacrimi, dar a venit cu o melodie de opera. Nu m-a impresionat, din pacate pentru ca asteptarile mele de la el erau altele.
Yeva Shiyanova: Aici stiti cum se zice, raspunsul meu e DA. Nu trebuia sa faca nimic in plus. 🙂
Bianca Costiug: Cea care, desi nu era printre preferatele mele (din ce am vazut in semifinala la TV), mi-a placut in finala. Eram foarte curios daca e sau nu frumoasa, pentru ca la acest aspect camerele o dezavantajeaza. Miscarile pe care le face, de asemenea, nu sunt intotdeauna prinse 100% de camerele aflate mereu in miscare. Astfel ca, desi spectacolul pe care il face e unul deosebit de fascinant, la TV parca nu mai pare asa.
Prescriptia medicului
Draga Andi, sa stii ca si mie mi-a prescris medicul cam acelasi tratament ca si tie, de fapt, eu nu prea am incredere in medici, asa ca am hotarat sa am grija de sanatatea proprie si mi-am prescris singur retetele:
Si pentru ca-s mai „bolnav” de felul meu, mi-a recomandat doctorul si ceva medicamente autohtone 🙂
Chestiuni tehnice
Un alt lucru, care mi-a placut enorm in noul platou, a fost ecranul acela semirotund din spatele scenei. M-a fascinat modul in care se vede pe el, claritatea imaginii; si bineinteles ca la final m-am dus sa vad exact cum e facut, ma gandeam ca nu au cum sa fie proiectate imaginile din spate pe o panza, ci ca trebuie sa fie un display de mari dimensiuni. Ma mai intrebam daca nu sunt multe ecrane TV lipite unul langa altul sau daca e vorba de o alta tehnologie si e vorba de ecrane cu leduri; chiar am pus degetul pe un astfel de pixel care e destul de mare atunci cand esti langa ecran. Daca va intereseaza mai multe despre ele, puteti studia pagina proprietarilor respectivului ecran, cei care au asigurat toata logistica de lumini si toate cele in cadrul show-ului (vezi aici).
Cateva fotografii
