feb. 14

Concurs: Aventura la munte II

Cabana_Zeni A venit randul celei de-a doua editii a concursului aventura la munte. Ca si data trecuta, si de data aceasta premiul consta intr-un weekend la munte la Cabana Zeni in localitatea Straja.

Daca data trecuta v-am pus sa imi povestiti despre cea mai frumoasa aventura avuta la munte, de data aceasta, tema concusului este „cea mai amuzanta intamplare petrecuta la munte„.

Astept sa dati dovada de cat mai multa creativitate si atat eu, cat si cititorii mei vrem sa ne tavalim pe jos citind comentariile voastre. Oricine poate participa si ma astept sa depasesc cele 40 de comentarii avute la editia precedenta.

Concusul se desfasoara in perioada 14-23 februarie, iar duminica pe 24 februarie vom anunta si castigatorul. Cumva am sa implic in luarea deciziei si comunitatea pe care o am pe facebook, asa ca nu strica sa dati si un like/share paginii, daca nu ati facut-o deja.

Multumim inca o data celor de la Enciclopedia calatorului independent pentru increderea acordata!

Ti-a placut acest articol? Sustine-ma pe Patreon!
  1. Prima aventura a fost si prima data cand m-am urcat pe schiuri. Habar nu aveam sa schiez, nici nu stiam cum sa tin betele in mana si coincidenta face ca pe Straja s-a petrecut nebunia.
    Cumva am reusit sa ma echipez si am luat-o usor la vale. Pana la baza partiei a fost un drum foooooarte lung pentru mine cu tot felul de peripetii si cascadorii: era un fel de trambulina unde sareau cei ce stiau cat de cat sa schieze, iar eu nestiind lua curbele, m-am dat peste cap fara voia mea, evident. :)) Asta a fost cea mai tare faza, chiar daca dupa aceea au mai urmat cazaturile si piedicile pe care mi le-au pus altii si m-am izbit in ei. Dupa cum am spus, nu stiam sa fac nici o manevra, asa ca traseul meu a fost tot drept. :))

  2. Cea mai amuzanta faza ce am patit-o e cand un prieten de a meu a participat la concursul trecut, iar haotik a crezut ca exista doar un marius pe lumea asta.

  3. @Cosmin nu inteleg comentariul tau ca sa iti pot macar raspudne la el. „doar un singur Marius???” Castigatorul a fost Costin (ma gandeam ca poate e tot un Cosmin.

  4. @haotik pai daca te uiti la commenturile de la postul http://haotik.ro/2012/12/23/castigatorul-concursului-aventura-la-munte.htm o sa-ti dai seama 🙂

  5. @Cosmin „cepuscamea” era de fapt marius-ul cu care vorbeam eu, nu mi-am dat seama ca mai exista exact deasupra lui alt Marius, probabil am raspuns de pe tel la comentariul respectiv.

  6. Cea mai hazlie intamplare de care imi aduc eu aminte este urmatoarea: eram lider de grup si tineam o umbrela ridicata, pentru ca cei din spate sa ma vada, insa era inchisa, iar cei care ma vedeau, credeau ca sunt o nebuna ce sta cu umbrela inchisa:))… Ei radeau de mine, iar eu radeam de situatie:).

  7. Gherghel Simona 15/02/2013, 2:17 am

    Pai..Cum am fost o singura data la munte, nu am multe intamplari amuzante insa imi amintesc cu placere de cel mai funny moment. Deci, a fost acum 2 ani, impreuna cu colegii mei de liceu, la Slanic Moldova. A fost un weekend superb pe care nu il voi putea uita iar ceea ce nu voi uita chiar niciodata este momentul plecarii din Slanic Moldova. In dimineata zilei in care trebuia sa ne indreptam spre gara, am realizat cu amaraciune ca autobuzul nostru ( vazusem pe internet ora acestuia spre Salina) nu mai ajungea la destinatie, fiind cu totii nevoiti sa stam la „Ia-ma nene” . Doar ca, cu totii stim ca este greu mai ales ca era o zona de munte. Dar a fost posibil pentru unii. Colegii s-au despartit in grupe de 3 si au reusit sa ajunga la gara, mai putin eu si prietena mea Roxana. Fiind noi in domeniu, nu prea am reusit sa convingem pe cineva sa ne ia deoarece in loc sa facem semne masinilor, noi ne amuzam de situatie si analizam soferii, sau opream oamenii pe strada si ii intrebam daca stiu de vreun autobuz. La un moment dat o lasasem moale cu glumele si trecuseram pe partea sentimentala; ne faceam ganduri ca vom ramane pe strada, in frig, mancate de ursi, violate de turisti etc. . Asta pana cand am gandit cateva secunde la rece si ne-am indreptat spre autogara din Slanic cu gandul ca „Doamne ajuta sa fie un autobuz bun pentru noi” . Si chiar era unul, doar ca parea sa ajunga in urma trenului nostru. Astfel, am fost nevoite sa ii cantam domnului sofer (sa intretinem atmosfera in autobuz) doar ca sa porneasca mai devreme si sa tina bine piciorul pe acceleratie. Dar asta nu a mai contat pentru ca eram doua iar batranii din autobuz chiar pareau impresionati de vocile noastre „oribile” . Dupa ce am ajuns la gara si ne-am vazut in tren am inceput sa facem alte nebunii si sa deranjam oamenii. Dar asta tine de alta aventura. Sfarsit!!! Sper ca nu v-am plictisit. 🙂

  8. Cea mai amuzanta aventura la munte a fost a doua zi dupa revelion,laRanca,acum 4 ani. Am plecat doua familii cu doua masini la munte, in Craiova nu avusesem zapada de revelion, asa ca ne-amdus la sanius acolo. Toulbine si frumos dar cred ca s-au gandit multi la varianta asta pentru ca ajungand la Ranca, am ramas blocati in trafic 4 ore, am reusit sa ne dam de 2 ori cu sania si am fost nevoiti sa mai facem 4 ore pana sa iesim din Ranca ! Am ras si plans in acelasi timp, ne-am chefuit din mers si am ramas cu amintirea ca am facut o ziintreaga cu masina pentru 5 minute de sanius ! Halal statiuni avem !

  9. Stefan Alexandru Mihai 15/02/2013, 8:46 am

    Acum 4 ani inainte de sarbatorile, eu si prietena mea am hotarat sa mergem un weekwnd la munte. Nu am vrut nici foarte departe de casa si ne-am hotarat asa pe moment fara sa ne uitam la ce am putea vizita sa mergem in busteni. Ajunsi acolo, ne-am cazat, toate bune si frumoase…ne-am hotarar sa iesim la plimbare…am iesit din cabana, ne-am plimbat prin oras si la un momt dat zic hai sa urcam si noi un pic pe munte. Am ajunt pe o poteca si se vedea un drum batatoris…zic hai sa il urmam…si asa am ajuns la cascada urlatoare fara sa stim de ea si fara sa ne dam seama. Drumul nu a fost asa scurt si nici usor accesibil, surpriza a venit la intoarcere cand s-a inrautatit vremea si a incepot ploaia, am ajuns in camera plin de noroi din cap pana in picioare. 😀

  10. Nicoleta Pasescu 15/02/2013, 12:10 pm

    Cea mai amuzanta aventura la munte a mea a fost cand la Paltinis Sibiu am pus pentru prima oara schiurile in picioare. Toti prietenii din grup stiau sa schieze in afara de mine. Mi-am inchiriat schiuri si toata ziua am facut „plugul”. si m-am adunat de pe jos, sau mi-a fugit schiul in padure sau mai mult urcam decat coboram panta pentru incepatori. La sfarsitul zilei am fost „terminata” si cu echipamentul ud. Toti prieteni erau relaxati, fericiti, bucurosi de zapada.Mie in schimb mi s-a parut un chin.La hotel am baut un” bloody mary” ca sa ma incalzesc. Toata lumea a facut haz de intamplare

  11. foarte haios a fost la predeal, unde prietenul meu dadea din coate in timp ce schia ca sa-si mentina echilibrul :))

  12. Cea mai amuzanta si de neuitat aventura la munte a fost acum doi ani in Austria,la ski.Am schiat in trei statiuni renumite si in fiecare am avut parte de cazaturi speciale,neasemanatoare….Mare tarasenie,dar acum cind mi-aduc aminte ma amuz…

  13. Onet Ciprian 15/02/2013, 4:55 pm

    Banc: Ion si Maria in luna de miere la munte

    Ion si Maria in luna de miere merg la munte si cum colindau ei prin zona,in apropierea unei stane vad un berbec cum se inperechea cu o oaie ajunsi acasa pe inserat se pun in pat la somn.
    Maria dorea sa fie si ea iubita..ca doar era luna de miere
    Maria statea la marginea patului si Ion la perete …pe la doua de noapte Maria il trezeste pe Ion
    -Ioane
    -Ce-i Marie ?
    -Treci la margine ca mie frig
    -Bine..trecu Ion peste Maria .si nimic
    Ion al nostru adormi
    peste o ora il trezeste pe Ion
    -Ioane
    -Ce-i Marie?
    -Treci la perete ca eu ma sufoc aici..trec eu la margine sa ma mai racoresc putin
    trece Ion peste Maria…Ion ..nimic
    Nervoasa Maria il trezeste iar pe Ion
    -Ioane
    -Ce-i Marie?
    -Treci la margine ca m-am racorit
    ajuns Ion deasupra Mariei il opri
    -Stai Ioane
    -Da Maria .
    -Stii ..azi cand am colindat prin munti
    -Da…si?
    -Am vazut un berbec cum se inperechea cu o oaie
    -Da…si?
    -Fa si tu ca berbecul ala ..se rasti Maria catre Ion
    -BEEEEEEEE

  14. dumitrache alina 15/02/2013, 5:37 pm

    in primul rand nu stiu cat de amuzant VA FI COMENTARIUL MEU DAR suna cam asa acum doi ani de zile pe vremea aceasta neam decis sa mergem la sinaia si apoi sa facem o urcare pe munte sus de tot am ajuns cu greu din cauza vremii dar am ajuns su neam plimbat am facut poze si etc.. si apoi se anuntase k va veni o avalansa si nu stiam cum sa mai coboram cat mai repede de acolo p jos si neau depistat niste oameni ai pazii de acolo si neau condus ei pana jos mam speriat cand am vazut ca ne atrasese atentia k putem risca sa murim din cauza pericolului de acolo cu avalansa si era doua cupluri in aceasta mica plimbare si neam ales cu o sperietura dar si cu o amenda destul de maricica k am depasit drumul interzis si noi am luato k pe o gluma si ca o plimbare amuzanta

  15. OANTA DANIEL 15/02/2013, 6:42 pm

    CEA MAI AMUZANTA INTAMPLARE A FOST ANUL TRECUT ATUNCI CAND AM LUAT SANIA FIICEI MELE SI LA GREUTATEA MEA DE 115 KG SI LA VITEZA CU CARE VENEAM PE PARTIE AM LUAT UN DAMB SI M-AM INFIPT CA O TORPILA CU CAPUL IN ZAPADA CA AM ZIS CA ACOLO RAMAN. AM IESIT DE ACOLO CU GREU AJUTAT DE 2 OAMENI DAR AVEAM TOT NASUL JULIT SI ROSU ZICEAI CA SUNT UN CLOVN LA CIRC..A RAS SOTIA SI FETITA DE MINE IAR EU NU MAI PUTEAM DE DURERE…

  16. raduta mihaela 15/02/2013, 10:29 pm

    1-In urma cu 5 ani m-am casatorit, ASA C-AM PLECAT IN PRIMUL NOSTRU CONCEDIU LA MUNTE. Cu sotul meu, am fost prieteni decat o saptamana pana sa ne unim destinele, asa ca eu ,nu aveam sa stiu ca el avea rau de inaltime. Mi-a propus sa aleg eu locatia, stiind ca eu sunt o iubitoare infocata a muntelui.Am ales sa megem pe Transfagarasan. I-am propus sa vizitam Cetatea Poienari, asa ca hai sa urcam cele 1300 de trepte pana la cetate. Totul a fost OK pana sa ajungem in apropierea cetatii, dar cand sa trecem poduletul -peste acel hau-care face legatura dinte munte si cetate a inceput „dansul”. Eu mergeam inainte foarte relaxata admirand minunatul peisaj si vorbindu-i sotului meu despre cat de frumos se vede totul si sa priveasca totul cu mare atentie, crezand ca el este in spatele meu. Dar , aud o voce in urma mea ” doamna , sotul dumneavostra a lesinat”, iar cand ma intorc sotul meu era intins pe jos, iar o doamna i-l spala cu apa pe fata. In cele din urma si-a revenit si mi-a marturisit ca are rau de inaltime, iar de atunci am plecat numai la munte in concedii si astfel sotul meu s-a vindecat.
    2 -Dupa patania pe care am avut-o la cetate, a doua zi am hotarat sa mergem sa ne plimbam prin apropierea comunei Capataneni. Aici oamenii locului aveau casele la distante destul de mari, fanete intinse. Mergand noi agale am gasit niste tufe de mure si-am inceput sa le culegem. LA un momentdat s-a auzit un zgomot ciudat , ca un sforait, iar eu am crezut ca-i ursul.Vreau sa va spun ca m-am pus pe un alergat de frica , ca nici nu, mai m-a interesat de barbate-miu.Important era sa scap cu viata. La vreo 10 minute apare si a-l meu sot ,distrandu-se pe seama mea. SE PARE CA”URSUL” ERA UN CAL LA PASCUT. Dar credeti-ma pe cuvant, chiar si acum eu cred c-a fost un urs.

  17. Se intampla in vara lui 2012. Eram la Sinaia. Eram „comandant” al unui grup de studenti veniti in tabara. Eu si inca o colega. Trebuia sa avem grija de ceilalti : sa fie totul ok la cazare , sa nu existe nereguli, sa se distreze, sa le facem program, etc.
    Intr-o dimineata superba, ne pregateam, dorind sa respectam programul pe care l-am stabilit in prima zi, sa plecam din Sinaia, cu trenul, la Busteni, ca mai apoi sa vizitam Manastirea Caraiman, si sa urcam la Babe si Sfinx…eventual si la Vf Omu,pentru cei cu inima mai tare decat picioarele (eu am urcat 😀 ). Ne strangem de dimineata cu totii,ne pregatim sa plecam, cand colo…de unde luam trenul?!?! Asta era intrebarea care mi-a venit in gand,dar care am zis-o cu voce tare.Nu stiam de unde sa luam trenul, caci, nu eram cazati chiar in Sinaia,eram undeva la 10 km de Sinaia, la o cabana in padure.. Am intrebat pe prima tanti care am sarit-o si mi-a zis sa cobor rapa. Cand am auzit cuvantul „rapa”, am incremenit. Nu de frica, ci din cauza privirilor celor din tabara, care parca imi spuneau: „Bravo ma…in loc sa mrgem si noi ca oamenii..pana in Sinaia, si apoi sa luam trenul de acolo, tu vrei sa ne omori coborandu-ne printr-o rapa, ca sa luam trenul dintr-o statie fantoma ? ” Si nu exagerez, dar unul chiar asa mi-a zis. Si raspunsul meu a fost unul demn de un „comandant impunator”: ” Daca nu doresti sa ne insotesti, pofteste inapoi la cabana si dormi! Dar noi am venit sa ne dostram si sa avem amintiri pentru o viata!” Si am plecat incet spre rapa cu totii. Trebuia sa coboram pe niste scari mai mici decat jumatate din laba piciorului…si erau vreo o suta de scari!!…din lemn putred! Si sa ne fi vazut. Ca-n filmele cu indieni stupizi! Ne tineam de mana unul de altul si coboram incet incet, cate jumatate de pas. Se mai auzea trosnind cate-o scandura, sau tipand cate-o fata . Cum panica nu era suficienta, niste catelusi isi faceau veacul prin padure. Si aveau chef de joaca pe la picioarele noastre tocmai cand noi coboram minusculele scari.
    Abia am trecut peste obstacolul acesta, si am dat peste o punte. Una de fier.Doamne ajuta ! ar fi zis unii … Dar nu….puntea asta de fier era sustinuta de 4 cabluri intinse . Si bineinteles ca se balanganea mai rau decat o budinca. Din nou , toata lumea tipa, se tinea de maini, radea…Am trecut cu bine si puntea, si am ajuns la gara „fantoma”. Era o cocioaba mai mare putin decat WC-ul din fundul curtii de la bunica-mea. Nici nu stiam cand sau daca vine trenul !!! Am intalnit un nene acolo…plictisit..parca era pe scaunul ala de-o viata.Cred ca avea si paianjeni pe sub mustata cenusie de atata praf.L-am intrebat cand vine trenul de Busteni.Mi-a zis: „Cand a-i auzi cum fluiera locomotiva, atunci sa stii ca mai are 5 minute!” Bun…e nebun,mi-am zis. „Dar bilete aveti?” il intreb eu. Se uita lung la mine si spune:”Dar unde te crezi, la Sinaia?”
    „Bun, dragi colegi, bilete nu avem cum sa luam, trenul nu stiu cand vine, asa ca haideti sa strangem 1 leu de caciula ( eram vreo 16, iar un bilet pana la Busteni nu costa mai mult de 3 lei) pentru Nasu’ , si apoi hai sa facem poze pana vine trenul! ”
    Am strans banii…16 lei. Am facut poze…cand deodata se aude un fluierat….era trenul de Busteni. Ne urcam in tren…ne aranjam cu totii pe unde putem pe sub scari… si bineinteles, o colega o baga pe aia : „Toata lumea la poza!!!” . Ne punem cu totii gramada, facem poza, si cand iau aparatul sa ma uit , ghici cine era in poza langa noi…Nasu’… exact. :))) Avea o fata sobra , de parca si in poza spunea: „Biletele la control!!!” . Ridic privirea si il vad. Imi da replica bine stiuta, iar eu il iau deoparte, impreuna cu colega mea, celalalt „comandant”. „Stiti, suntem in tabara, cazati aici, in Lunca , si nu am avut de unde sa luam bilete. Am facut cheta si va dam ce am strans. ” La care vine raspunsul foarte neasteptat al Nasului…”Nu-i problema, luati bilete de la mine! 2,5 lei biletul!” ….”Dar stiti, nu mai bine va dam banii acestia dumneavostra, nu ne mai taiati bilet, oricum in 10 minute ajugem…” Si raspunsul lui a fost cat se poate de neasteptat! „NU” . Am ramas masca! Un „Nas” care ne refuza banii, in detrimentul achizitionarii de bilete legal de la CFR. :)) Si nu am putut sa il convingem! Si asta nu e tot! Am vrut sa ii platesc biletul intreg asa cum a zis, si fara sa mai piarda timpul taind bilete. Dar el nu si nu…. Si ne-a dus pe amandoi din primul, pana in ultimul vagon(diferenta de 13 vagoane) , timp in care ne-a tinut dupa el ca pe niste catei, in timp ce el controla lumea de bilete. Ajunsi in ultimul vagon se pune sa taie la bilete….16 la numar… „: Cat mai avem pana la Busteni ? ” il intreb eu… „De unde sa stiu eu ? ” imi raspunde el….Vad pegeam gara Busteni…”Stiti, am ajuns…putem sa coboram? ” ” Nu inca…mai am 6 bilete de taiat!”. … „Serios?!?!” .. .In momentul acela, i-am dat banii si am coborat repede… El fluiera dupa noi de parca am fi fost niste infractori… ” Hei…biletele..!!!”
    Pot spune ca m-am minunat de atata corectitudine imbinata cu prostie !!! :))

  18. STEFAN NADIA IRINA 16/02/2013, 3:06 pm

    Cea mai amuzanta cand m-am dat pe derdelus cu punga a fost extenuant.

  19. SANDU FLORINA 16/02/2013, 3:18 pm

    Cea mai ”amuzanta” faza la munte a fost cand am mers la muntele Rosu si am urcat impreuna cu fratele meu dar la coborarea am alunecat si m-am dat de-a rostogolul pana jos. am avut mare noroc ca nu am cazut in rapa…Dumnezeu a fost cu mine!! ca altfel nu mai eram acum.

  20. well,cea mai amuzanta a fost cand am coborat pentru prima data pe jepii mari.dupa o zi in care am mers la crucea caraiman,babele ,sfinx, piatra arsa,cu cateva ore inainte sa se innopteze,eu cu prietenul meu am inceput sa coboram pe jepii mari.cand sa ne apropriem de busteni la poalele muntelui,am auzit niste zgomote dubioase.am presupun ca era ursu,iar atunci am prins o viteza amandoi si eu am inceput sa urlu in padure,cantand melodii si spunand rugaciuni! nu stiu pana la urma ce ne-a ajutat sa trecem cu bine but somehow we make it through !

  21. Pavalache Sebastian Ionut 16/02/2013, 8:48 pm

    Cea mai amuzanta intamplare petrecuta la munte s-a intamplat in 2009, vara fiind. Eu impreuna cu iubita mea am plecat in concediu o saptamana in Tulnici, Vrancea. Intr-o zi am dorit sa mergem pe jos spre cascada Putna ce se afla la circa 6-7 km de locul unde eram cazati. Am mers o portiune pe soseaua asfaltata, dupa circa 2 km de mers am intalnit cativa sateni si am intrebat cam cat am avea de mers pana la cascada. Satenii ne-au spus ca facem dreapta si ajungem, nu mai avem mult. Am continuat drumul, am facut dreapta si …hopa, indicator cu destinatia cascada Putna 5 km!!! Prietena mea a vazut o carare prin padure si s-a gandit sa o luam pe scurtatura. Zis si facut. Am urcat pe cararea de munte, am mers o portiune si am vazut ceva ciudat. Am zis prietenei mele sa ne intoarcem, ea nici gand sa nu renuntam si sa ne continuam drumul. Mai urcam cativa metri si iar, am vazut urme ciudate. Stiam ce fel de urme erau dar nu am vrut sa ii spun prietenei mele sa nu intre in panica asa ca tot ii spuneam si o bateam la cap sa ne intoarcem. Ea mergea in fata mea cu gandul sa ajungem mai repede la cascada. Dupa ce am tot urcat si am vazut mai multe urme, prietena mea m-a intreaba : de ce vrei sa coboram? Am zis, vrei sa stii de ce? Uitat-te jos si vezi urme… de ursi!!! Cand a vazut si a auzit de ce a coborat in viteza pe langa mine mai ceva ca viteza lumii. Nici nu am realizat cand era la circa 50 m in fata mea. Am ajuns impreuna la soseaua asfaltata si am ajuns cu bine la cascada, amintindu-ne si amuzandu-ne prin ce situatie am trecut. Nu uitam cu placere la pozele facute si ne amintim de astfel de momente minunate avute in concediiile petrecute impreuna. Romania e frumoasa si avem ce vizita in tara noastra.

  22. anchidin stefan 17/02/2013, 10:53 am

    Anul trecut, când am fost în tabără, eu împreună cu Rareș ne-am trezit la ora șapte dimineața.
    Știind că animatorii au spus să nu încuiem ușile, ne-am dus în camera lui Ștefan. Fie că mă credeți sau nu, el dormea pe jos!
    Atunci am început să pufnim în râs. Din cauză că râdeam prea tare, Ștefan s-a trezit, ne-a văzut și a început să țipe la noi.
    A fost cea mai haioasă zi de care îmi aduc aminte!!!

  23. Necula Mihaela 17/02/2013, 6:23 pm

    Cea mai amuzanta intamplare de la munte este constituita din intreaga zi in care am invatat sa skiez… sau cand incercam sa invat! De fiecare data cand imi luam inima in dinti sa cobor pe skiuri, mi se intampla cate ceva. Prima data, am prins muuulti km/h in viteza si nu ma mai puteam opri pana cand un prieten m-a impins ptr a-mi salva viata ( era sa ma impinga fix in prapastie). Apoi, incercand din nou, am cazut, m-am umplut de zapada iar cineva de pe partie a oprit atat de brusc langa mine incat m-a ingropat din nou in zapada. Cand m-am ridicat sa incerc din nou procesul skierii, a venit cineva cu viteza maxima pe o placa de snowboard, care m-a lovit puternic din spate si m-a coborat jumatate de partie… in fund. A fost obositor dar in aacelasi timp amuzant!

  24. Cea mai haioasa intamplare de la munte s-a anul trecut cand impreuna cu un grup de prieteni am mers in Parang la o cabana,totul a fost ok pana cand au inceput sa isi faca efectul aburii de alcool,iar noi ne-am hotarat in jurul orei 12,12:30 noaptea ca vrem sa schiem:)),bineinteles ca sa ne luam schiurile in picioare ne-a luat o vesnicie.Dupa o tura cu cateva cazaturi zdravene un prieten i-a furat schiurile altui baiat si a inceput sa alerge tipand si razand, cu ele inspre padure:)) lucrul care ne-a amuzat copios excluzand tipetele si rasetele isterice a fost ca el desi era extrem de beat isi dorea cu orice pret dupa spusele lui sa isi indeplineasca scopul :)) si anume sa faca flip-ul dintr-un brad cu schiurile in picioare,bineinteles ca pana la urma dupa o alergatura zravana am reusit sa il prindem si sa il ducem in cabana,insa a fost un moment de pe urma caruia ne amuzam copios si acum cand ne aducem aminte:).

  25. Onet Ciprian 18/02/2013, 12:51 am

    In urma cu doi ani am mers intr-un weekend pe munte cu masina. Ajungem sus aproape in varf si ne uitam in jos la privelste. La un moment dat, ce-mi vine in cap? sa arunc cu o pietricica pana jos. Arunc, stau vreo 5 secunde si se aude un poc.
    Bun… peste vreo jumatate de ora ne-am intors inapoi cu masina. Mergem in josul muntelui si dintr-o data se opreste masina. Ma intrebam ce putea sa fie. Ghici ce? o masina bloca drumul si nu puteam sa trecem. Ce era cu masina aia acolo, ce patise? nu aveam habar. Cel putin pana cand ma uit mai atent si piatra pe care o aruncasem era pe capota indoita a masinii.

  26. Daniela Carmen 18/02/2013, 1:28 am

    Trebuie sa recunosc ca nu prea am fost in multe excursii dar in acest moment, mi-a venit una in minte. In 2007 am fost cu familia la munte, in Busteni. Dupa 3 zile de plimbari si excursii pe munte am decis ca sa ne plimbam printr-o poienita , sa nu mai urcam atat pe munte. Acolo era si o caprioara. Vazand-o mama s-a apropiat de ea ca sa o mangaie. La un moment dat caprioara se apropie de mama si incepe sa manace din parul ei crezand ca e iarba :)). Sper ca v-a placut aceasta intamplare, care dupa parerea mea este amuzanta.

  27. Zaharia M Elena 18/02/2013, 8:33 am

    Patania mea este pe drumul pana la munte, nu chiar acolo in excursie si incepe asa.
    Am plecat anul trecut in Grecia cu trenul. Deh ruta internationala, pleca de la Bucuresti pana la Salonic…tren cu cuseta. N-am mai mers din copilarie la cuseta, asa ca am si uitat ca acolo sunt trei locuri, iar atunci cand am luat biletele nu ne-a trecut prin cap sa vedem daca numerele de pe biletul meu si al iubitului meu erau consecutive….normal ca NU ERAU. Intre noi, in patul de la mijloc ne-am trezit cu o luminata Fata Bisericeasca.
    Da ! Ati citit bine, noi…..tineri, la cuseta, atatea ore, ne doream altceva, nu discutii despre Vechiul si Noul Testament sau ce e permis ori nu in post. Pana la urma iubitul meu a dat cate ceva insotitorulu de vagon si a fost de acord sa il lase pe preot intr-un alt compartiment. Dar am avut ceva emotii.
    In Salonic, ne urcam intr-un tren catre Nei Pori…popa si el. Mai sa fie…era chiar un cosmar. Am crezut ca la hotel o sa dam iar de el, dar s-a pierdut pe drum.

  28. emilia turcanu 18/02/2013, 9:17 am

    cea mai haioasa aventura la munte a fost la MONEASA, intr-o iarna unde am petrecut cu famila :eu,sotul si cele duoa fiice ale noastre,care atunci aveau 4 respectiv 6 ani.Se nimerise sa fie zapada mare si pirtia de acolo,mica ce-i drept dar plina ochi, a fost numai buna de dat cu sania.
    fiica mea cea mica este mai fricoasa din fire si cu greu am convis-0 sa se dea cu sania impreuna cu mine;si ar fi vrut si iar fi fost frica.Pina la urma am convins-0 si am urcat la locul de pornire (cam 100 m la deal) si am coborit.
    a fost foarte incintata si …hai …mai o tura mai o tura si cind s-a obisnuit si frica a disparut vine …ghinionul.Coborim cu viteza.ne lovim brusc de ceva sub zapada si…zdup …alexandra cu capul drept in zapada si eu… mai gata peste ea.Contactul cu zapada cea rece n-a fost pe placul ei …dar eu am inceput sa rid si ea….sa plinga sau sa rida .Nu stia ce sa faca! Si-a revenit repede ,dar in ziua aceea nu s-a mai dat cu sania.In schimb de atunci Moneasa a devenit Mosania pt.ca ea era cam peltica atunci si nu putea sa spuna corect … MONEASA.

  29. Acum cativa ani am fost cu iubita mea sotie intr’o minivacanta in Klosterle , Vorarlberg Austria , cazati la 1000 m , urcam zinic cu telecabina pana la 1840 m , teribil de frumos , soare , cald ( august ) , liniste ( fara manele ! ) . Am ridicat de jos o doza de bere ( probabil scapata din greseala ) si m-am speriat foarte tare : pe orificiul dozei a scos capul o soparla ! Nu o sa uit niciodata !

  30. Eu am fost la baraj la Taut si am prins un somn de cateva ore …

  31. Hello! Cea mai amuzanta intamplare a avut loc in vara lui 2012, cand prietenul mi-a spus vesel „hai la o plimbare” si am ajuns sa urcam pana in varful Negoiu. Nu va mai zic cum am ajuns seara inapoi! A fost cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea. 🙂

  32. Intr-una din iesirile noastre cu prietenii, care la randul lor aveau copiii cu ei, ne-am indreptat dupa vizita la manastirea Curtea de Arges catre camping-ul de langa cabana Cumpăna, pe malul lacului Vidraru, la adăpostul munţilor sa avem si noi parte de peisaj montan pitoresc. Noi am ramas ceva mai in urma prietenilor, din dorinta de a vizita si prin imprejurimi. Ajund la destinatie gasim familiile deja cu corturile instalate, insa aveau o mare problema, dat fiind faptul ca se inserase deja, ei nu aveau mancare, nici macar pentru copii. Insa aveau BAUTURA. Ne instalam si noi, pregatim masa, gratarul, pregatim si desertul sa fie la indemana, etc. Am pregatit si pentru copiii lor, insa nu am avut si pentru adulti (tinand cont ca erau 4 familii) insa 1 mititel le-am putut oferi, dar nu a fost o problema pentru ei, aveau vodka si celelalte BUNATATI. A doua zi dimineata se simteau rau, insa nu era de la bautura. Nuuuu. Morala a fost: ne simtim rau de la MIC!!!! In aceiasi zi am decis ca e mai bine sa continuam drumul fara ei 😉

  33. Unele din cele mai frumoase amintiri le am petrecute la munte…Pfu! Sunt o gramada si recunosc ca majoritatea-s sunt cele in care am fost cu prietenul meu. Insa, cele mai amuzante sunt week-endurile de prin Busteni alaturi de prieteni. Asta este locatia noastra preferata, poate ca e si cea mai apropiata de noi. Imi amintesc ca am fost acum vreun an la gura Diham din Busteni. Sunt ceva kilometrii, mai ales cand mergi prin padure, pe jos, pe un drum pe care singura sursa de lumina este luna. A fost un umor mai negru sa-i spun, deoarece faceam diverse glume cu ursii care puteau aparea in orice moment. Ne speriam reciproc si desi ne doream sa ajungem mai repede la cazare, in acelasi timp ne simteam bine.

  34. Mihaela Luca 19/02/2013, 2:18 pm

    De sarbatori am achizitionat o oferta de 2 nopti la Bran, la Pensiunea Transilvania Inn. Zona frumoasa de jur imprejur, liniste, doar ca ne-au insotit pana la pensiune destul de multi caini si cam ostili cu strainii. Destul de solicitant drumul pentru picioare, noi neavand masina am urcat pe jos. Un drum foarte ingust, cat sa treaca o masina, pe o portiune de vreun km. Cand trecea cate o masina pe langa noi, noi ne faceam una cu gardul, doar ca sa nu ne agate masina. Praful evident era la loc de cinste pe hainele noastre. Cand am intrat in hol, nimeni. Am asteptat, am strigat, am sunat pana la urma la telefonul la care facusem rezervarea si intr-un final a coborat o doamna cam ciudata, care parea fugita de undeva. Ne simteam ca-n pustietate. Curatica pensiunea, camere spatioase, balconul foarte ingust in schimb. Ca sa pot face o poza in balcon a trebuit sa ma strecor pe langa masa care ocupa 85% din balcon, restul il ocupa scaunul si m-am cocotat pe balustrada ca sa pot face poza cu peisajul care se vedea. Balconul meu dadea spre o gradina cu copaci, destul de frumoasa. Usa de la sifonier in schimb scartaia de mama focului ca nu era indicat sa te apropii de el, seara, cand partenerul dormea. La micul dejun era un fel de rasu-plansu. In oferta scria ca se ofera cafea si briose. Atentie, la plural, briose, ceea ce presupune de la 2 in sus. In schimb, am primit o singura briosa, ca-n jocul ala alba-neagra. Eu una alba, el una neagra, adica prietenul meu si asta a fost tot micul dejun. M-am uitat cam lung la briosa, dar daca vroiam un mic-dejun mai consistent, trebuia sa comandam contra-cost. Stiam eu ca branenii sunt zgarciti, dar asta parca depasea limitele zgarceniei. Si sincera sa fiu, m-am limitat la ce mi-au oferit ei si dupa o ora, am iesit la plimbare prin statiune si mi-am luat un kurtos-kolac, ca tot salivam dupa mirosul lor, cand ii simteam.
    Acum vine partea amuzanta, daca pot sa-i spun asa, cu paharelul de palinca al prietenului meu. La pranz, pentru ca batea soarele pe terasa, am ales sa luam masa acolo. Imbracati evident, dar nu pot sa spun ca tremuram. Era partial acoperita, doar din fata eram in bataia vantului sa spun asa. Am comandat, a venit domnisoara, ne-a asezat tacamurile pe niste servete din paie, ceva care se putea stange sul. Le-a desirat pe mana in fata fiecaruia, a venit apoi cu bauturile si am ramas sa asteptam mancare. Prietenul meu avea paharelul cu palinca pus direct pe scandura mesei, tocmai ca sa aiba stabilitate si sa nu se rastoarne. De ce n-ar fi venit domnisoara chelner sa il ia si sa-l puna pe acel servet?! La prima rafala de vant, servetul s-a ridicat, sa se adune impreuna cu paharelul, care evident era plin si amandoua au aterizat in rondul cu flori de pe marginea terasei. Ghivece din acelea suspendate, in care mai era doar pamantul, evident, flori…la primavara. A venit chelnerita sa ne constate pagubele, pentru ca nu numai noi eram patiti, mai erau vreo 2 perechi la mesele alaturate, carora le-a zburat si lor cate ceva de pe masa. Ne-a ajutat sa ne mutam cu toate cele in sala restaurantului, sa fim paziti de vant. Insa, ce m-a socat, a fost faptul ca acel pahar rasturnat, nu numai de vant ci, mai mult din vina chelneritei, pt ca daca ramanea pe masa, cum a fost pus initial, garantat nu se rasturna, dar asa l-a ajutat acel servet, a fost pus la plata, iar prietenul meu nici nu apucasera sa-l duca la gura. A cerut un al doilea pahar, pt ca primul l-au baut florile, chiar asa i-a si spus cand l-a cerut pe al doilea, insa tipa nu s-a sinchisit sa isi ceara scuze si sa aduca altul in loc. Atunci, mi-am spus, ca nu se dezmint de proverb!

  35. Am plecat cu prietenii la munte. Dupa cateva ore bune in personal (ne-am gandit noi ca ar fi foarte interesant daca am merge cu trenul personal) am ajuns la destinatie. Un prieten avea o valiza mostenita de la tatal sau in care transporta ceva. In fiecare statie se auzea in compartimentul nostru „atentie la valiza!”. Cand am urcat la cabana toata lumea era cu ochii pe valiza. Nimeni nu stia ce e in ea, dar toti aveam grija de ea. Seara am descoperit ca „valiza de armata” era plina cu leacuri: vodka, tequilla, rom, etc..

  36. Pentru ca toata lumea e curioasa, o sa va spun pe scurt cum s-a petrecut totul. Primul meu an cu snowboard-ul, obositor evident, o zi superba, de altfel indeajuns de calduroasa ca sa te te poti asaza in zapada si sa tragi cu ochiul la un peisaj linistitor de dealuri cu casute rasfirate. Am spus ca totul era linistitor? Poate pana m-am asezat, pentru ca in momentul urmator am inceput sa fiu descaltata de un necunoscut foarte agitat care in timp ce imi scotea bootsi din picioare lasandu-ma efectiv in ciorapi imi promitea ca totul o sa fie bine si indata va veni cineva sa imi acorde primul ajutor. Probabil ca nu se citea destul acel „ce faci omule?” de pe fata mea pentru ca glas cu siguranta nu mai aveam. Din fericire, echipajul de salvare care alerga in vale m-a „salvat” si pe mine de atata „bunavointa” aratand spre adevaratul pacient. Am fost incaltata la loc si end of story!

  37. andreea teca 22/02/2013, 11:42 am

    Cel mai amuzant, dar si usor nebunesc, a fost in Sinaia, acum vreo 5 ani cu o gasca de prieteni. Era inceput de martie, am urcat cu telescaunul, vremea era placuta si de sus se mai vedeau doar cateva portiuni inzapezite. Am stat, ne-am uitat si cand ne-am plictisit am zis ca mai bine coboram noi pe jos. Nimeni nu avea echipament adecvat, nici macar incaltari, dar dintre toti unul singur a fost mai sanatos si a ales sa se intaorca cum a venit.O parte din drum a fost ok, ne-am mai oprit la poze, ba chiar erau si cateva floricele din acelea mov, dar la un moment dat am ajuns la portiunile cu zapezi care de sus pareau inofensive, scapam cu piciorul in nameti pana mai sus de genunci si era o zapada afanata si zgariecioasa de nu mai stiam ce sa facem. Cand credeam ca am scapat si panata devine lina, alta portiune inzapezita, de-am ajuns sa coboram tarandu-ne, pe fund, de-a rostogulu, cum nimeream, plus ca atunci cand nu era zapada era noroi. Noroc ca la 1400 te poti opri si poti alege telescaunul ca altfel nu stiu daca ajungeam toti in oras. Am si poze si ne amuzam si acum cand vedem ce fete obosite si speriate am avut numai pentru o coborare de 600m.

  38. Haideti sa ne aventuram intr-o vacanta plina de peripetii, prima noastra tabara scolara.
    Punctul de plecare : autogara orasului.
    Asa ne-am reunit noi, 3 cete cucuiete, clasele a sasea, a saptea si a opta. In varful piramidei, cine credeti? Stimabilele doamne profesoare.
    Mai intai, imi indrept atentia asupra dragelor mele tovarase de drum, care se intreceau in caratul geamantanelor ticsite de haine, cate 2 de caciula, ca asa este la moda. Si, culmea, geamantanele erau invers proportionale cu vestimentatia domnisoarelor: cu cat erau mai multe haine in geamantan, cu atat erau mai putine haine pe ele.
    Eu m-am multumit cu un rucsac, la vremea respectiva nu eram initiata intr-ale modei, nu ma interesa catusi de putin ce pun pe mine.
    Dupa indelungi incercari, iata ca bagajele si-au facut loc in autobuz, inghesuite, unele peste altele, toate bune si frumoase, am pornit bucurosi la drum.
    Dupa cateva ore petrecute in autobuz si mai apoi in tren, iata ca ajungem si la destinatie, intr-o statiune apropiata de Sibiu. Intram noi in camere. Cat pe ce sa le cada fetelor tavanul in cap! Cum e posibil asa ceva, domne? Nu tu Spa, nu tu masaj, nu tu piscina,
    doar o camaruta cu 10 paturi, dus la comun si toaleta in fundul curtii?! Pai conditii de dive sunt astea, ah?! Eh, ne conformam, si mancare, si cazare, si confort pe bani putini nu se poate. Pana la urma nu am venit sa stam in camere, ci sa ne distram. Ce a urmat apoi? Exact ce ne asteptam: distractii, activitati sportive, nopti petrecute la discoteca din colt(nu se putea numi club, cu multa indulgenta am spus discoteca).
    Facusem un obicei ca in fiecare zi sa urcam pe cararile muntelui, fix pana la un magazin, de unde ne cumparam inghetata buna.
    Mergeam in jur de o ora pana ajungeam la magazin. Si, mergand noi linistiti intr-o zi, cum se pune deodata pe o ploaie torentiala de vara, de turna cu galeata. Sa vezi atunci ce fugeam de rupeam pamantul, cu tot cu profesoare.
    Sa vezi atunci concurs de cros adevarat si sarituri prin balti oferite bonus. Noi ca noi, dar si stimabilele doamne profesoare…no comment. Talent la alergare de le sfaraiau calcaiele. Cand am ajuns la destinatie, numaram straturile de noroi de sub adidas. Noroc ca domnisoarele si-au lasat in cutita parfumata pantofii roz din lac cu toc cui de 15 cm, ca altfel nici nu vreau sa ma gandesc, se lasa cu picioare rupte.
    Credeti ca s-a terminat aici? Nicidecum! A venit ziua a cincea si implicit, vizitarea frumosului oras Sibiu. In formula completa, ne-am dus glont la Muzeul Brukenthal. Acolo am cam ramas cu gura cascata, si la propriu si la figurat. Admirand eu Galeriile de Arta, iata cum ma departez de grup si ma duc dupa un altul, necunoscut. Merg eu ce merg dupa aia, ceva mi se parea putred, dar continuam totusi sa admir frumusetile de pe acolo. Deodata mi se aprinde beculetul, ma uit spre ei, stau un pic sa ma dezmeticesc, ma frec la ochi…nu cunosc pe nimeni! Wtf?! Sa vezi ca astia s-au ratacit de mine! Sau poate ca eu m-am ratacit de ei? Eh, ce mai conta cum se intamplase, ideea era aceeasi. Cobor, urc, iar cobor, iar urc, ma invart, ma sucesc, ma rasucesc, ma uit in stanga,
    ma uit in dreapta, nimic. In cele din urma, ies afara. Nimic. Ma duc in zona cu autobuze, nimic! Nici picior de sofer nu mai era. Mai sa fie, sa vezi ca eu m-am ratacit! Ce e de facut? Noroc ca in acel moment un domn amabil a observat motivul suferintei mele si s-a oferit sa ma ajute, sa-mi arate orasul, sa-mi cumpere pateuri, suc si inghetata. Nu am zabovit
    prea mult prin oras, trebuia sa ma intorc la autogara, sa-mi astept grupul care uitase complet de mine. Cand i-am vazut venind, nu puteam sta suparata, pentru ca eu eram castigata de doua ori, o data pentru ca vizitazem orasul, a doua oara pentru ca o persoana minunata imi fusese ghid, care ulterior imi devenise un bun prieten.
    La intoarcerea din minunata vacanta, in tren, am cunoscut niste baieti draguti care ne-au oferit bomboane. Ai nostri colegi, cum ii rodea invidia, au inceput sa faca tot felul de aluzii, cum ca cine stie ce contineau acele bombonele nevinovate.
    Ba chiar se prefaceau ca li s-a facut rau. 2 colege le daduse si lor din bomboanele primite. Cand au coborat baietii pe care ii cunoscusem din tren, colegilor nostri le-a trecut subit orice urma de durere!Sa vezi atunci, nu mai stia cine ce sa mai faca sa se dea pe langa noi. Baieti cata frunza si iarba! Nu mai aveau locuri pe langa noi.
    Veneau ca mustele la miere. Ce gandeau ei atunci: Hai ca le pacalim noi! Ce gandeam noi atunci: Credeti voi ca ne pacaliti!
    Sfarsit…

  39. Cea mai amuzanta intamplare a fost cand ne-am intalnit cu ursul langa manastirea Sambata de Sus… A trecut pe langa noi si a intrat in curtea manastirii, se indrepta spre iazul cu peste… Am ramas toti socati, iar in noaptea aia n-am inchis un ochi (fiind cazati in hotelul din cadrul manastirii). Azi ma amuza faza, dar la Sambata de Sus nu mai merg in veci.

  40. @irina concursul s-a incheiat aseara. Azi urmeaza sa stabilesc castigatorul.

Comentariile sunt inchise.