E dimineata, cald in autobuz, batranii sunt deja cu nervii intinsi la maxim, nu inteleg de ce. Ar trebui sa fie relaxati si sa se bucure de zilele senine de care au parte. Pe scaunele din fata, in zona aceea dedicata batranilor si mamelor, doi mosulici, simpatici la prima vedere, stau unul langa celalalt.
Unul dintre ei citea ziarul si probabil (din ce am dedus ulterior), cand dadea foaia ziarului, il atingea pe celalalt. Desi banuiesc ca amandoi erau romani de Bucuresti, o sa-l botez pe unul „Unguru’ „, pentru ca la un moment dat a bagat-o pe aia cu „Nem tudom, romano” ceea ce a adus un plus de savoare momentului.
Redau mai jos discutia, mai ales ca restul autobuzului zambea, in incercarea de a se stapani sa nu rada in hohote:
Ungurul: Ce-i?
Romanul: Te tot atingi de mine…
Ungurul: Scuze domnule, nu am stiut ca sunteti atat de sensibil…
Romanul: Pai da, ca nu mai am loc de dumneavoastra in autobuz! (ridicand deja vocea)
Ungurul: Pai uite, ai loc in partea cealalta, poti sa te asezi acolo daca esti asa sensibil si nu vrei sa te atinga nimeni.
Romanul (deja vizibil nervos): Pai ce, ca stau unde vreau eu in autobuz, nu unde vrei matale….
Ungurul: Nem tudom a roman.
mosulet crispat 🙂
fiecare cu iritatiile lui,e vara si e de inteles :))
:)) Bine ca nu s-au luat la bataie. Dar, daca chiar il deranja putea sa se mute.
Pai asta facea amuzanta faza ca stiai ca nu-s in stare sa mai dea un pund si doar se prefac ca sa zic asa…
Nem tudom a roman
N-am inteles nimic din ce ai scris 🙂 🙂 🙂
Unde se ascundea ungurul 🙂 Aha. 🙂