aug. 15

Dincolo de brandul personal

 Dincolo de brandul personal, exista un om. Si omul care isi construieste un brand personal, munceste din greu la asta, pentru ca este intr-adevar greu sa iti construiesti un brand, atat in online, cat si in offline. Ideea acestui articol a pornit de la articolul dedicat brandului personal in social media, scris de tovarasul Chinezu si de la o intrebare pusa pe twitter de genul: „De ce te ce-ai asocia cu o anumita persoana, daca aceasta iti poate afecta in sens negativ brandul personal?”.

Si o sa vorbesc din perspectiva mea, despre brandul personal in social media. Pentru ca, pe cat de greu este sa iti construiesti un brand personal, pe atat de usor poti sa il darami. Si cu toate acestea, in spatele unui brand personal este intotdeauna un om, un om care poate avea calitati si defecte, un om care poate face greseli.

Si intotdeauna in asocierea cu un om exista riscuri si garantii. Supus unor presiuni, omul poate sa cedeze, sa isi puna pistolul in gat sau sa faca alte gesturi necugetate si nelalocul lor. Intotdeauna va exista acest risc atunci cand te asociezi cu cineva.  Dar, pe langa riscuri, vine si ceea ce eu am numit garantie. Lucruri pe care omul respectiv le-a facut si care garanteaza pentru el, fie ca e vorba de implicare, ca se zbate sa rezolve problemele, ca e pasionat si asa mai departe, aceste lucruri sunt totdeauna elementul cheie care creeaza anumite asocieri.

Nu exista oameni perfecti, exista doar oameni cu anumite calitati si, daca acele calitati te multumesc, te fac sa treci mai usor peste defectele unui om. Pana la urma, un om este un cumul de calitati si defecte si, in functie de calitatile de care ai nevoie la acel om, te asociezi sau nu cu el.

Fermierul

A fost odata ca niciodata, un fermier, si fermierul avea doua ajutoare de nadejde care il ajutau la munca fermei. Unul din ei era educat, vorbea frumos, ii placea sa citeasca mult, era intotdeauna cel mai cinstit si corect dintre enoriasii satului si isi vedea intotdeauna de treaba lui. Celalalt, in schimb, era de un caracter de-a dreptul mizerabil; dupa ce isi termina treaba la ferma, se ducea in carciuma satului si se imbata, se lua la bataie,  se certa cu tot satul, ajungea acasa si a doua zi aparea intotdeauna tarziu la ferma. Cu toate acestea, reusea sa culeaga un numar dublu de galeti de fructe fata de colegul lui care era de un caracter impecabil, care venea intodeauna la timp la ferma si care nu se certase in viata lui cu nimeni.

Intr-un an, seceta si criza monetara internationala facu ca ferma sa scartaie si fermierul sa nu isi mai poata permite sa plateasca doua ajutoare, fiind nevoit sa renunte la una din ele. Il durea sufletul sa faca aceasta decizie, dar situatia in care se afla il obliga la o decizie.

Ce decizie credeti ca a luat? Pe cine credeti ca a ales dintre cele doua ajutoare?

  1. Din moment ce nu isi mai permitea sa plateasca doua ajutoare cred ca nu isi permitea sa-l pastreze pe cel cu randament mai mic.

  2. Normal ar fi sa fie pastrat cel care da randamentul mai bun. Asa se face in afaceri. Si e si normal daca privim totul cu ochi de patron.

Comentariile sunt inchise.