Saptamana trecuta am facut un gest care a suparat si intristat mai multi prieteni. Unii au pastrat supararea in ei, altii au indraznit sa vina si sa ma intrebe „De ce?” sau sa imi arunce cu dispret cate un mesaj de genul „te credeam altfel”.
Asa ca am promis ca revin cu explicatii; mi-am dat seama ca sunt necesare pentru a va pune pe voi pe ganduri, cei care v-ati intristat la gesturile mele, nu pentru ca as simti nevoia sa ma justific in vreun fel cuiva.
In primul rand, vreau sa va intreb ceva: Daca maine as anunta pe blog ca m-am hotarat sa plec in jurul lumii sa-mi traiesc visul (oricare ar fi acesta) si ca nu voi mai sta pe twitter, facebook si nici nu voi mai scrie vreodata pe blog, v-ati bucura pentru mine? Sau v-ati intrista ca v-ati pierdut un urmaritor?
Daca v-as spune ca eu scosesem de mult din tweet deck coloana „Timeline” si ca urmaream doar listele, v-ar supara la fel de tare ca faptul ca v-am dat unfollow? Cu ce va ajuta un follower in plus, cand oricum, daca nu te regaseai intr-o lista, nu te vedeam niciodata. De fapt, ceea ce am facut a fost sa curat „Timeline-ul” si apoi sa-l readuc inapoi acolo unde ii este locul, sa fie prima coloana din tweet deck.
Credeti ca a fost usor sa aleg doar 7? Credeti ca nu au existat atatia altii pe langa ei, care m-au ajutat in diverse momente ale vietii? Credeti ca a fost simplu sa dau unfollow lui @Chinezu, @MartaUsurelu @RoStefan @Tituss_k dar si multi altii? Si atunci, de ce te plangi tu pe twitter si spui ca te-ai inselat in privinta mea, cand nici macar nu ne-am intalnit vreodata in viata, in timp ce niciunul dintre cei de mai sus nu s-au plans si nu m-au intrebat nimic? Sau de ce esti atat de surprins ca ti-am dat unfollow, cand tu ai facut-o deja de multa vreme, si nu cred ca ti-am zis nimic atunci? Ti-am respectat decizia de a urmari doar 200 de oameni si m-am consolat repede cu gandul ca printre ei nu-s si eu.
Si, la final, mai am o singura intrebare: Chiar e atat de important pentru viata ta faptul ca un oarecare de pe net ti-a dat unfollow, ca sa te superi? Pentru ca sunt atat de multe momente frumoase in viata, poate si noi doi stand la o bere si spunand bancuri, incat mi se pare total irelevant daca te urmaresc sau nu pe twitter. Viata nu se termina aici, poate chiar maine se inchide twitter, ce ai sa faci atunci, ai sa te sinucizi? Sfatul meu e sa te bucuri de viata si sa nu mai pui la suflet toate aceste nimicuri din online. Sunt la fel de trecatoare ca multe alte lucruri care au trecut prin viata ta si le-ai uitat, pentru ca nu erau importante. Gaseste lucrurile care sunt importante pentru tine si ceea ce te face cu adevarat fericit si focuseaza-te pe ele.
Eu abia acum ti-am gasit blogul, dar daca as citi ca pleci in jurul lumii sa-ti traiesti visul, n-as putea decat sa ma bucur pentru tine 🙂
Eu chiar cred ca ar trebui sa pleci in jurul lumii daca asta este visul tau (but again, al cui nu este?).
Curatenia e buna. In dulap, in ganduri si in viata.
Succes la curatat!