Posted by Uitasem cat de obositor, dar si cat de frumos e drumul spre Grecia. La un moment dat, am vrut sa dorm, dar parca era pacat cu atatea frumuseti in jurul meu. Am mers incet, tocmai pentru a putea vedea lucruri care poate altadata mi-ar fi sarit din vedere; iar alegerea a meritat pe deplin. Oricum, acesta e doar inceputul, urmeaza o aventura de 7 zile, pe care, zic eu, merita sa o urmariti.
Drumul spre Grecia
Desi exista atatea softuri de harti si telefoanele moderne sunt dotate cu GPS, drumul prin Bulgaria inca ridica usoare probleme de orientare romanilor. Si spun asta, pentru ca nu eram singurii cu numere de Romania care ne-am abatut la un moment dat spre pustiu. Doar ca de data aceasta m-am intors iute inapoi, in drumul principal, stiind ca „inainte” nu aduce nimic bun. De trei ori a incercat aplicatia HERE sa ma induca in eroare, doar ca experienta anilor trecuti si-a spus cuvantul si nu i-am mai permis sa ma pacaleasca.
In principiu, e simplu daca le ai cat de cat cu orientarea. Trebuie doar sa ai grija la cateva scurtaturi care nu aduc cu ele nimic bun. Drumul spre Nicolaevo are o scurtatura din care se poate iesi iarasi in drumul principal, dar iesirea respectiva e putin mai ciudata. Sfatul meu este sa faceti ocolurile pe care eu le-am marcat cu rosu pe harta. De asemenea, nu trebuie sa va dezorienteze faptul ca drumul respectiv duce spre Sofia si sa mergeti pe el, ca e bine. Si ultima situatie cand prefer sa nu mai iau dupa GPS, este centura de la Stara Zagora, cand eu prefer sa o iau prin oras, aici alegerea va apartine si o puteti lua, in functie de ora la care va aflati in punctul respectiv; daca e ora de varf, atunci luati-o pe unde zice softul de navigatie.
Am facut si un scurt video cu drumul, sau mai bine zis, cu cateva momente de pe drum, in zona punctului de vama Makaza, ca e o zona superba, cu munti nu prea inalti, dar care arata interesant.
Intalnirea cu o testoasa
La un moment dat, pe drum, o testoasa incerca sa treaca strada. Din pacate, aveam destul de mare viteza si am vazut-o relativ tarziu ca sa ne mai ipusntoarcem si sa o ajutam sa treaca. Dupa alti cativa zeci de km insa, norocul ne-a suras din nou, asa ca am tras imediat pe dreapta si am inceput sa lucrez la un documentar mai ceva ca la Discovery. Glumesc, desigur, desi cred ca e prima oara in viata cand pun mana pe o testoasa, sau mai precis, cand iau una in mana, ca asa parca le-am mai atins pe cele din Haus des Meeres.
Prima impresie: carapacea aia pe care o cara e a naibii de grea, sau mult mai grea decat m-a asteptam. De asemenea, daca o tii de carapace, are piciorusele destul de flexibile si reuseste sa te atinga pe exteriorul carapacei si te poate zgaria, mai ales ca sunt destul de puternice. La ce cara in spate, nu stiu de ce ma mai mira asta.
Hranirea pescarusilor pe ferryboat
Nu stiu cum se face, dar mereu uitam sa luam mancare pentru pescarusi, atunci cand traversam apele Marii Egee, catre insula. Anul trecut am avut noroc cu o punga de grisine, anul acesta am avut covrigei si o sa vedeti din film ca am mancat cot la cot cu ei… mai la ei in cioc, mai la mine in gura, ca si mie imi era foame, nu doar lor. Oricum, de data asta am surprins cu ajutorul GoPro-ului momentele respective.
Frumos! Vacanță plăcută.
frumos…