Dupa 3 luni de antreprenoriat

Posted by

Nici eu nu-mi dau seama cand, dar iata ca au trecut 3 luni de cand am decis ca vreau sa urmez un nou drum. Si, desi lucrurile merg bine, nu pot sa spun ca sunt pe deplin multumit. Probabil as fi multumit daca m-as plimba inca prin toate colturile lumii; si chiar daca am facut-o timp de 4 saptamani, e inca prea putin, am nevoie de mai mult, mult mai mult.

Si ies bani? Asta obisnuiesc sa ma intrebe cunoscutii. Si nu stiu ce sa le raspund, modul diferit in care vad eu acum lucrurile si perceptia mea despre bani este atat de diferita, incat probabil nu ar intelege nimic daca le-as spune ca nu ies bani, dar ca am cashflow-ul pe crestere, cum probabil ar fi la fel de bulversati daca le-as spune ca ies bani, dar cashflow-ul incepe sa devina o problema. In orice caz, am reusit si sper sa reusesc in continuare sa asigur familiei mele cam jumatate din salariul pe care il aveam in corporatie. Poate mai bine de jumatate, daca scad cheltuielile cu naveta si cu masa de pranz avute in acea perioada.

Era mai bine pe vremea cand erai angajat? E o alta intrebare care ajunge la urechile mele sub diverse forme si variante. Si nici la asta nu stiu ce sa le raspund. Stateam zilele trecute si ma gandeam ca, chiar si in antreprenoriat, nu reusesc sa imi gasesc drumul, sa gasesc acea viziune care sa imi spuna exact ce vreau sa fac si de ce vreau sa fac asta. Si facand paralela aceea cu drumul si cu faptul ca zilele astea ma simt putin ratacit, mi-am dat seama ca cea mai mare ratacire a mea au fost cei 8 ani de lucru in corporatie. Am invatat multe, mi-a placut, mi-am facut prieteni pe viata (v-am mai scris despre asta), dar acum, daca privesc in urma, nu pot sa spun despre cei 8 ani decat ca au fost un moment de ratacire (unul cam lung) si ca in ciuda tuturor lucrurilor invatate in cei 8 ani, ar fi fost mai bine sa raman pe drumul meu.

Astfel, cazut pe ganduri si navigand printre amintiri, am ajus sa revad momentele in care s-a nascut firma. Uneori, pentru a merge mai departe pe drum, ai nevoie sa te opresti in loc, sa iei o scurta pauza in care sa iti reamintesti de ce ai plecat pe acest drum si cum a inceput totul. Astfel mi-am amintit de zilele tineretii cand visam sa am o firma, mi-am adus aminte de seful meu care ma enerva la culme si de patronul firmei la care lucram, care incerca sa-mi explice niste lucruri pe care eu nici in ruptul capului nu vroiam sa caut sa le ascult sau sa le inteleg. Prin intermediul unui alt director din firma, din cand in cand imi mai ajungeau la ureche discutiile dintre Conu’ (asa ii ziceam noi patronului) si seful meu, discutii care acum imi revin in minte in cautarea raspunsului la intrebarea „De ce fac asta?”.

Conu’: – Ce a facut mah nebunul asta, si-a facut firma?
Bombonel: – Si-a facut, nu stiu de unde a avut bani, dar si-a facut.
Conu’: – Si ce are de gand sa faca?
Bobonel: – Nu stiu ce are in cap, ca uneori nu reusesc sa ma inteleg deloc cu el, el stie mai bine…

Aveam un vis, si visul asta incepea prin infiintarea unei companii. Am strans banut cu banut, am apelat la un jurist si astfel s-a nascut firma. Au urmat multe momente destul de grele, urcusuri si coborasuri, dar visul a continuat. Apoi, la un moment dat, in paralel cu acest vis pentru care luptasem din greu, la sfaturile altora si mai mult impins de la spate, am ajuns sa lucrez intr-o corporatie. Si o vreme am crezut ca am facut bine ca am facut asta. E greu de spus daca intr-adevar a fost asa. Ce e cert e ca incet, incet ma departam de visul meu. Pana intr-o zi cand am spus: Gata!

Din punctul meu de vedere, dupa cele 3 luni, inca ma târăsc, astept sa-mi creasca aripile si sa zbor, sau poate ca ar trebui sa fac ceva in privinta asta si sa nu mai astept sa se intample lucruri de la sine. Am destul de mult de munca si probabil un salariu de 500 de euro pe luna e mai mult decat bine pentru un angajat. Eu sunt destul de nemultumit de faptul ca multe dintre activitati sunt mai mult in zona de freelancing si nu activitati antreprenoriale.

Cu toate acestea, am reusit sa calatoresc mai mult, sa am weekend-urile libere pentru familie si relaxare si sa ma implic in diverse activitati de care nu aveam deloc timp inainte. Sunt mai relaxat, zambesc mult si am planuri mari de viitor, dar pe care nu reusesc inca sa le pun in aplicare.

Desi am promis ca o sa scriu mai des, ocupat cu problemele de peste zi, nu prea apuc sa ma ocup mai serios de blogging. Daca lucrurile se vor mai relaxa, e posibil sa incep iar sa ma joc cu cuvintele pe blogul meu zilnic, sau aproape zilnic, pentru ca dupa cum se vede, inca imi place sa scriu.

6 comments

  1. Și eu sunt pe același drum, oarecum, însă eu încă le fac pe amândouă, și job, și firmă, și alte activități.. Cu greu, dar încă mai fac față. Și evident la un moment, voi renunța.. spre la începutul anului viitor.

    1. Nu pot decat sa-ti urez mult succes, nu stiam ca esti si angajat, stiam ca ti-ai facut firma.

  2. Iti tin pumnii Dragos. Si eu am luat o decizie asemanatoare incepand cu luna august.
    Dupa 9 ani de corporatie am pornit pe cont propriu. Iar pentru inceput imi merge destul de bine si sunt multumit.
    Astept sa vad ce se intampla dupa 1 an de activitate si atunci voi trage linia.
    Iti doresc mult succes in lucrurile pe care ti le-ai propus sa le faci.

    1. Multumesc, mult succes si tie, eu trebuie sa astup si o gaura in cashflow cu care am inceput la drum, dar daca peste inca 3 luni trag linie si sunt pe zero e perfect.

Comments are closed.