Posted by Desi stiam ca rezervarea pentru bungee jumping trebuie facuta cu cateva zile inainte, am zis sa dau totusi un telefon si sa imi incerc norocul. Speram ca exista deja programari si ca probabil e loc si pentru mine in programul lor pe ziua respectiva.
Am sunat, mi-a raspuns un domn si mi-a spus ca totul este in regula si ca pot sa vin sa sar cu coarda, fara probleme. L-am asigurat ca plec cam intr-o ora din Ploiesti si ajung la Cheile Gradistei cam peste 2 ore.
Pe drum, din cauza traficului, m-am trezit ca intarzii si din nou l-am sunat pe om, sa nu zica ca-s neserios si ca nu ma tin de cuvant, ca sa ii confirm ca sunt prins in trafic, dar ca vin sigur sa sar, orice s-ar intampla.
Dupa ce am luat-o spre Predeal, i-am mai dat un telefon sa il asigur ca mai am putin pana la destinatie. Aveam impresia ca e „la 5 minute” de Paraul Rece si nu mi-am dat seama ca trebuie sa trec muntele pana in partea cealalta, dupa care sa o iau spre Cheile Rasnoavei.
Ajung undeva in zona, deja vedeam cablurile suspendate sus intre doua stanci, dar era o intersectie care ducea la Cabana Cheile Rasnoavei si alt drum in stanga, ce parea ca duce spre cabluri.
Asa ca sun din nou:
– Buna ziua, aproape am ajuns, sunt la o intersectie si nu stiu daca trebuie sa o iau spre Cabana Cheile Gradistei sau o iau pe drumul din stanga.
– Mah, omule, mah… Cheile Gradistei sunt undeva pe langa Bran, tu nu esti bine unde esti, ai gresit drumul!
– Ba nu, sunt foarte bine unde sunt, ca vad cablurile sus pe stanci, in fata mea, sunt la cateva sute de metri de ele.
– Ia-o pe drumul catre ele si cand ajungi acolo, vorbesti cu baietii care se ocupa, ca sunt deja acolo.
Ajung acolo, in loc de „baietii care se vor ocupa de tine” era o fata. Ma uit si la cele doua cabluri si imi trece mie prin cap ideea ca daca cumva sunt doua firme? Nu vreau sa par neserios, i-am zis atata omului ca vin sa sar cu coarda si acum, daca nu dau de el, sa fac o greseala si sa sar la o firma concurenta, asa ca sun din nou.
– Buna ziua, am sunat si mai devreme, am ajuns aici, dar e o domnisoara care se ocupa de sarituri, cu ea trebuie sa vorbesc?
– Mah, omule, mah, ce naiba nu intelegi, am de lucru la o casa, nu ma mai suna, vorbeste cu domnisoara, ca se ocupa ea de tot, dar te rog eu, nu ma mai suna…
Ma gandeam sa-i mai dau un telefon la final sa-i explic cat de fantastica a fost saritura, cred ca ma cauta si ma batea, daca faceam asta. Eu am vrut sa fiu bine intentionat si cat se poate de serios, el, probabil o sa ma tina minte ceva vreme.
Din discutiile pe care le-am avut cu cei care se ocupau, mi-am dat seama ca erau aceiasi oameni care au fost acum mai bine de 5 ani la Zilele Orasului Ploiesti. In echipa lor, era un tip mai in varsta, care e un fel de sef. Imi aduc aminte si acum momentul in care s-a dat jos din nacela pentru urmatorul (eu eram urmatorul), s-a uitat la mine si a zis: Tu nu ai sigur 96 de kg, fara cantar nu te urci cu mine in nacela! Aveam 103 atunci, dar sunt atat de nebun, incat am mintit ca am 96 doar ca sa ma lase, singura mea frica atunci fiind ca nu o sa ajung sus in nacela.
Daca el a fost cel pe care l-am stresat toata ziua la telefon… atunci nu regret deloc, merita.
Acum stau sa ma gandesc, sa-l sun azi si sa-i zic ca am un articol pentru el sa-l citeasca? Ca poate inca nu a terminat casa la care lucra. Glumesc, desigur.
P.S. Daca vreti sa stiti mai multe despre ei: jumpadventure.ro .