Uneori nu e nevoie de mai mult de 2 minute pentru a intelege ca viata e frumoasa. O spun mereu; dar multi vor sa ma contrazica si sa imi explice ca nu e chiar asa, ca in viata apar probleme, ca asa si ca pe dincolo.
Lor le propun urmatorul exercitiu de mai jos:
Inchide ochii pentru cateva secunde. Aminteste-ti sau imagineaza-ti ceva frumos. Zambeste. Acum deschide ochii. Priveste in jur. Nu-i asa ca parca si oamenii sunt mai frumosi? De ce sa nu faci asta in fiecare moment al vietii tale?
Si as putea sa va dau zeci de exemple, cand, in incercarea de a reusi sa ne hranim ego-ul, esuam, si din cauza asta suntem suparati, tristi, pusi pe cearta si ne uitam urat la cel de langa noi. Uitam sa zambim, sa ne dam seama ca am putea sa impartasim dragoste celor din jur, nu ura si in felul asta am putea sa ne bucuram si noi impreuna cu ceilalti. Pentru ca, in general, ceea ce samanam in jurul nostru aia si culegem; si daca vom semana zambete, mai devreme sau mai tarziu acestea vor prinde roade si vor intoarce la randul lor zambete.
Avem nevoie de momente de calm si liniste interioara, avem nevoie de momente in care sa ne adresam noua insine un zambet si sa ne bucuram de el, pentru ca acest gen de atitudine genereaza optimism, genereaza energie si, la finalul zilei, vom fi multumiti cu ceea ce am realizat.
Daca vezi ca da rezultate, fa acest exercitiu de cateva ori pe zi si nu e nevoie sa-mi multumesti pentru rezultate.
Cand realitatea este cruda, e tare greu sa te hranesti cu visele frumoase. Ajungi sa te agati de un paradis iluzoriu. Iar zambetul nu face minuni de fiecare data. Zambetul poate fi interpretat ca sfidare, complot sau mai stiu eu ce…
Nu e nimic gresit in a sta intr-un paradis iluzoriu. Daca o sa stai sa analizezi atenta fiecare traim in propria realitate diferita de a celorlalti chiar daca avem puncte comune, sunt doar niste puncte nimic mai mult restul spatiului vast dintre acele puncte comune e umplut de proprile noastre perceptii si prejudecati.