Dupa cum bine stiti, imi place sa ma aventurez in necunoscut. Sa descopar lucruri noi. Si cum sunt foarte curios din fire, de la o poza pusa de Cristian Loloiu pe twitter acum o saptamana si ceva, am vrut sa merg sa vad cu ochii mei lacul cu pricina.
Sarcina destul de greoaie, avand in vedere ca nu se afla langa drum, ci undeva ascuns in padure si, mai ales, nu l-am gasit pe Google Maps, asa ca tot ce aveam erau niste coordonate date de Cristi cu zona in care ar putea fi plasat lacul.
Am incercat eu sa-l sun sa vad mai multe indicatii, dar cum nu am dat de el, m-am aventurat cu ceva indicatii sumare puse pe Google Navigation (care, la un moment dat, a luat-o intr-o alta directie) si cu speranta ca ma descurc eu cumva.
Drumul a fost placut, dupa ce am trecut de Valenii de Munte si de Drajna, peisajul s-a transformat treptat dintr-un peisaj de campie cu dealuri pe alocuri, intr-un peisaj cu multe dealuri proeminente si mici tentative de munti. Peisajul devenea, pe fiecare kilometru parcurs, tot mai interesant si mai fascinant.
Am ajuns in Basca Chiojdului, dupa o mica refacere a traseului si de acolo pe drumul forestier, in sus, prin padure. Un drum nu tocmai usor, dar practicabil. Si am tot urcat pana in zona stavilarului de unde credeam noi ca ar trebui descoperit lacul, dar am zis sa mai mergem putin, asa ca am gasit inca un stavilar si apoi inca unul.
Pana la urma, am cerut cateva indicatii de la localnici si, desi era destul de greu de indicat cam pe unde e lacul, am cam prins ideea, am oprit jos in poienita si am presupus ca undeva in sus in padure se ascunde lacul misterios.
Un nor negru si mare ameninta sa vina tocmai atunci, dar la insistentele mele, Dana a hotarat sa urcam dealul. Dupa prima urcare, in loc de lac, am gasit o noua urcare, ploaia aproape ca batea la poarta padurii, dar nu am renuntat, inca o scurta urcare si am ajuns sa vad lacul. Aha, deci aici te ascundeai, nebunaticule!
Peisajul magnific, zona superba si …. a venit ploaia. Am gasit adapost printre copacii de pe marginea lacului si am admirat picaturile de ploaie ce se asterneau cu zgomot deasupra lacului. Era doar o ploaie trecatoare de vara, dupa care urma sa isi faca iar aparitia soarele. Si asa a fost.
Un peisaj la fel de placut ca cel de la Taul Brazi, pacat ca dupa ce am analizat si eu lacul din toate punctele de vedere, nu prea se poate inota in el. In rest, mi-am propus deja sa gasesc inca 2-3 nebuni (eventual bloggeri) si sa punem de un blogmeet mai lung, de sambata pana duminica, pe marginea lacului. Cu foc de tabara, cu peste din lac (ca cica are peste), cu povesti de groaza la lasarea umbrelor noptii asupra padurii. Pentru peste il avem pe Kriogen, care cica e iscusit, focul ma pricep sa-l fac eu, in rest ne trebuie curajosi dotati cu corturi, pentru a avea parte de o intreaga aventura.
Partea si mai misto care o sa placa unora, mie nu, este lipsa semnalului acolo, asa ca o sa fim singuri in mijlocul padurii si nimic nu o sa ne intrerupa distractia, decat poate padurarul imbracat intr-o blana de urs, ca si el trebuie sa se distreze.
Daca nu v-am convins inca, va las mai jos cateva poze, sa vedeti daca va place lacul din munti:
ce ti se pare asa mirific ,ca pt mine nu reprezinta mare lucru ,un lac si o padure:))))
E un loc virgin si asta il face mirific.
Da da, ar fi fain sa ne strangem mai multi si sa mergem intr-un loc de genu. Astept mai multe detalii daca se concretizeaza.
wow chiar arata misto 😀
Pai ai fi interesata sa stai o noapte la cort acolo?