La multi ani!

Iata-ne ajunsi si in ultima zi a anului. Ziua in care obisnuiesc, pe langa binecunoscutele urari de La multi ani! sa multumesc celor care m-au sustinut, m-au ajutat si m-au promovat de-a lungul anului. O lista care de obicei este lunga si in care evit sa pun nume, pentru ca asa cum sunt eu mai haotic de felul meu, am toate sansele sa uit pe cineva.

Oricum, de data aceasta, o sa am o lista lunga de nume carora vreau sa le multumesc in mod special, chiar daca se pot include in categoriile de oameni pe care ii voi enumera la inceput.

A fost un an greu, spun unii, a fost un an interesant as spune eu, cu multe peripetii, cu o ditamai criza generata de mine in online si cu multe lucruri pe care le-am invatat. Multi ar spune ca a trecut prea repede, dar uitandu-ma in urma si vazand cate am realizat, pot spune ca a fost un an plin. Pot spune ca in sfarsit, dupa acest an, sunt pregatit pentru a porni motoarele la maxim si a merge pe drumul pe care mi-l doresc, cu incredere si fara a mai face greseli.

O sa incep prin a multumi, in primul rand, cititorilor mei, pentru ca veniti zi de zi si va consumati timpul si asa destul de limitat uneori, pentru a citi ceea ce scriu zi de zi. Pentru voi am pregatit in 2013 un plan editorial mai condensat, astfel incat sa scriu mai putin, dar texte mai interesante si mai bune decat anul acesta. De asemenea, va multumesc pentru ca aveti curajul sa si spuneti atunci cand nu va convine ceva si comentati la articolele mele. Imi doresc ca in anul 2013 sa comentati la fel de mult si la fel de frumos si poate cei care ma citesc, dar nu au comentat niciodata pana acum, vor prinde curaj si vor comenta si ei.

Apoi vreau sa multumesc companiilor care m-au sustinut, m-au ajutat si m-au ascultat cu atentie de cate ori am batut la poarta lor cu cate o idee traznita surprinzatoare, prin care sa le pot promova brandul. Multumesc si agentiilor care m-au ales pentru diferite campanii si au crezut ca sunt persoana potrivita pentru comunicarea mesajului clientilor lor. Imi doresc mai mult feedback de la voi si sa aveti curajul sa ma certati atunci cand gresesc, nu doar sa ma laudati cand totul iese bine.

Multumesc bloggerilor care ma sustin in diferite campanii. O sa am pentru voi probabil chiar in ianuarie o campanie pro bono, sper sa ma sustineti si atunci la fel de aprig cum ati facut-o pana acum, iar in februarie pregatesc deja campania #evoBlogger 5. Sper sa colaboram si pe viitor la fel de bine cum am facut-o pana acum si sper sa va aduc si mai multe premii in anul care urmeaza.

Nu in ultimul rand, multumesc haterilor (acelora care au reusit sa-mi ia ceva foarte de pret pentru mine) pentru ca, desi nu o sa va iert niciodata, mi-ati dat totusi o lectie de viata pe care nu o sa o uit usor si care m-a ajutat la final sa ma cunosc mai bine, sa identific cateva probleme si sa evit situatia in care as putea face o gafa si mai mare mai tarziu. Pentru asta va multumesc si va urez si voua cat mai multe momente fericite in 2013.

Asa cum am spus inca de la inceputul articolului, voi avea si o lista lunga de oameni carora vreau sa le multumesc pentru ca m-au sprijinit in diferite momente ale anului si m-au sustinut.

Multumesc in primul rand lui Cristian Manafu, cred ca as putea scrie un articol intreg, in care sa pun toate lucrurile pentru care vreau sa-i multumesc; si cred ca, oricat de multe multumiri as spune, nu voi putea vreodata sa ajung sa nu ii raman dator. Dar acum vreau sa iti multumesc in mod special pentru momentul ala in care m-ai sunat si m-ai intrebat daca sunt ok si m-ai sfatuit ce sa fac si mi-ai zis sa stau linistit, ca o sa treaca si asta. E unul din momentele pe care nu le voi uita niciodata.

Multumesc de asemenea lui Mihai Patrascu, care a continuat sa ma sustina si sa creada mai departe in mine, dupa ce facusem o gafa monumentala, imi aduc aminte si acum ce mi-a spus: „nu te supara pe mine, dar ca prieten iti spun …………………….., dar stai linisit ca o sa treaca si noi mergem mai departe”. In momentele alea, chiar aveam nevoie de o confirmare ca nu am daramat tot ce construisem cu atata truda de-a lungul anilor si sustinerea lui a fost mai mult decat binevenita.

Multumesc lui Bobby Voicu pentru sfaturile si criticile de la Social Media Summer Camp, chiar daca am stat 2 zile suparat dupa acel feedback (suparat pe mine bineinteles), a fost unul din momentele in care am inteles cu adevarat cate ceva despre mine. Si asta a fost foarte important, pentru a decide daca pot merge mai departe sau nu.

Multumesc lui Vali Petcu pentru aceeasi sustinere de care a dat dovada in momentele critice prin care treceam si imi pare rau ca nu am inteles din prima ce a vrut sa zica atunci cand mi-a spus ca ar trebui sa ma ascund sub o piatra si sa stau acolo sub ea cativa ani de zile. Am inteles mai tarziu, cand mi-a explicat Bobby; si pana la urma stii cum e, mai bine mai tarziu decat niciodata.

Multumesc lui Cristian China Birta pentru sustinerea financiara a proiectelor mele si increderea ca pot face treaba buna, multumesc si pentru recomandarile pe care le-a facut de-a lungul timpului in fata diferitelor agentii.

Multumesc celor doua fete minunate de la Cosmote (Lidia Roman si Anca Amariei) pentru ca m-au sustinut si m-au ajutat, chiar si in proiectele in care eu nu aveam asa de mare incredere. Le multumesc, de asemenea, pentru feedback-ul si sfaturile oferite. Si apropo, inca am mustrari de constiinta ca nu am putut ajunge la lansarea iPhone 5 (desi stiti de ce nu am putut veni).

Multumesc lui Costin Cocioaba, pentru ca de asemenea m-a sustinut in diferite proiecte si momente, dar si pentru ca a avut rabdare sa-mi asculte ideile nebune despre ceea ce vreau sa fac si cum vreau sa-l construiesc pe „Haotik – personajul virtual”.

Multumesc Danei, pentru ca, desi munca ei nu se vede in mod direct, a avut o contributie importanta la cresterea acestui blog.