Posted by Merg de cativa ani in Thassos (Grecia) in fiecare vara si privesc cu interes afacerile de familie si modul in care gandesc grecii (mai ales cei insulari) despre modul in care isi conduc afacerile si perspectiva lor asupra acestora si mai ales modul in care traditia se imbina armonios cu afacerile pe care acestia le detin.
Sa fie bine la toata lumea
Pe Michael l-am cunoscut in urma cu 3 ani, cautam pe booking.com o locatie noua la un pret cat mai accesibil si pensiunea lui parea sa aiba un raport pret/calitate foarte bun. De atunci mergem in fiecare an in aceeasi locatie, fara a mai fi nevoie macar sa apelam la serviciile booking.com. Anul acesta am fost ceva mai devreme, la inceput de sezon, motiv pentru care nici statiunea nu era foarte aglomerata, iar gradul de ocupare era unul destul de scazut.
Michael e tipul prietenos de gazda care nu te sacaie, dar te intreaba ori de cate ori te vede prin curte daca este totul in regula, daca esti multumit de serviciile sale sau daca mai doresti ceva de la el. Nu vorbeste foarte bine engleza, dar reusim sa ne intelegem fara sa dam prea mult din maini. Incercam sa ii fac un soi de compliment si sa ii arat ca isi face treaba foarte bine, asa ca in una din zile, cand ma intreba daca totul este in regula, i-am aratat curtea lui, plina de masini si curtea vecinului de peste drum, care nu avea nicio masina (adica turisti cazati in respectiva pensiune). Mi-a raspuns imediat cu „no good, no good” si mi-a explicat ca prefera sa fie „few here, few there”. Mi-a explicat ca daca doar lui ii e bine si are clienti, pe termen lung nu ii va fi nici lui bine si ca, pentru ca sa fie bine, trebuie sa le fie bine tuturor celor de pe insula.
Mi-a placut ideea lui si inca de atunci mi-am propus sa o imortalizez intr-un articol. Nu-mi dau seama daca e tipic un astfel de model de gandire pentru toti grecii sau daca e doar pentru cei care, traind pe o insula, au parte de resurse destul de limitate si de aici si spiritul acesta de sustinere al comunitatii. Din pacate, pentru Romania acest gen de gandire este atipic, dar am intalnit si exceptii. Putini sunt cei care inteleg ca daca le e bine celorlalti, ii va fi si lui bine.
Afaceri cu traditie
Nu agreez prea mult soarele, dar sunt innebunit dupa apa, asa ca prefer marea in locul muntelui, iar cand nu sunt in apa, ma ascund pe unde pot de razele soarelui. In Thassos, sau mai precis in Potos, am gasit un bar linistit, cu muzica de relaxare, unde pot sta toata ziua fara sa ma atinga vreuna din razele soarelui. Eu ii zic „biroul din Potos„, ca toata ziua stau la o masa si lucrez la laptop. Anul acesta aveau la bar o angajata noua, care ma poreclise „business man”.
Pana acum observasem foarte putin o inscriptie in greceste, din care insa nu intelegeam decat anul (1926); anul acesta cumva mi-a sarit in ochi si l-am intrebat pe Nikos, unul dintre proprietarii afacerii, ce semnifica. Mi-a spus ca toata locatia lui, barul si cu micile bungalow-uri de piatra, care sunt inchiriate turistilor, sunt construite pe locul unde stra-stra-stra-bunicul lui construise in 1926 o fabrica de procesat masline. Mi-a aratat ca atat zidul barului, cat si zidul din partea cealalta a curtii sunt zidurile originale ale fabricii. Mi s-a parut fascinant sa pastrezi ca parte din constructie un zid vechi de aproape 100 de ani. Am inteles si mai clar de ce sora lui este celalalt asociat in acest business.
In Romania sunt destul de putini cei care inteleg ca afacerile se construiesc in timp si sunt o mostenire frumoasa pentru nepoti si stranepoti, ca nu tunurile si cresterile spectaculoase de peste noapte aduc valoare tie si comunitatii din care faci parte, ci un spirit antreprenorial care poate sa dainuie sute de ani.