Cred ca despre mituri urbane v-am mai vorbit, tratand cazuri particulare, precum blonda din facultate, sau alte mituri care supravietuiesc cu succes de-a lungul timpului. Vazand oameni care cred cu tarie in astfel de mituri, am incercat sa imi explic de ce se intampla asta, de ce alegem sa credem aceste mituri; si am inteles la final ca este mai simplu sa credem decat sa analizam cu adevarat situatia.
- Este mai simplu sa credem ca vecinul nostru, care a avut succes, a avut noroc, sau a fost ajutat, sau a furat.
- Este mai simplu sa credem ca masinile electrice nu apar din cauza unei conspiratii a magnatilor petrolului.
- Este mai simplu sa credem ca te nasti cu un anumit talent si ca tu sigur nu-l poti dobandi.
- Este mai simplu sa credem ca altii sunt vinovati pentru insuccesul nostru.
- Este mai simplu sa credem ca ….
Si toate acestea se intampla datorita mindsetului nostru si a faptului ca nu vrem sa iesim din zona de confort prea usor. Si nu realizam ca toate aceste crezuri nu fac decat sa construiasca bariere in viata noastra si sa ne limiteze. Mai mult chiar, am intalnit de-a lungul vietii oameni care se bateau cu pumnul in piept ca au vazut sau au facut ei insisi anumite lucruri, pentru a da crezare povestilor respective.
In general, aleg sa cred doar daca imi foloseste la ceva credinta respectiva, altfel caut sa raman neincrezator si eventual incerc sa studiez mai atent problema, atunci cand cineva ma contrazice. Asta nu inseamna ca nu cad de multe ori si eu in capcana „las’, ca stiu eu mai bine”, pentru ca pe baza unor anumite experiente, trag niste concluzii si, pe baza acelor concluzii, tind sa cred ca eu sunt cel care are dreptate intr-o anumita problema. Desi uneori ma insel.
Ma gandesc ca sunt situatii in care poate astfel de mituri ne ajuta, dar eu nu prea am reusit sa le regasesc. Ma gandesc ca de cele mai multe ori iesim in pierdere, mai ales ca de multe ori ne batem cu pumnul in piept pentru lucruri care nu ne afecteaza in niciun fel viata.
Nu inteleg de ce ar trebui sa ma intereseze de vecinul meu si cum a obtinut el succesul, in loc sa ma concentrez pe modul in care pot ajunge eu insumi sa am succes. Nu inteleg de ce trebuie sa fie cineva vinovat pentru viata mea, cand pe de alta parte stiu ca pot face absolut ce vreau cu viata mea si ca tot ceea ce trebuie sa fac este sa aleg una din directiile care ma fac fericit, sau care cred eu ca m-ar face fericit. Directie pe care pot sa o schimb ori de cate ori doresc de-a lungul vietii, fara sa trebuiasca sa dau socoteala nimanui.
Lucrurile merg prost in online anul acesta, in ciuda celor care spun ca „Până prin vară e de muncă” si, desi stiu asta si vad ca nu sunt asa multi bani in piata, sunt bantuit de mituri cum ca e vina altora ca eu nu fac suficienti bani din online. Noroc ca am obiceiul sa arunc rapid aceste ganduri deoparte si sa ma concentrez pe ceea ce am de facut.
Poate ca asa cum spui si tu, „este mai simplu sa credem” decat sa cercetam.