sept. 23

Muzeul de istorie naturala – Viena

Muzeul de Istorie Naturala Desi il mai vizitasem odata, atunci din cauza ca am avut doar o ora la dispozitie, a trebuit sa trecem aproape alergand prin sali intregi pline de exponate interesante, asa ca la revenirea in Viena am hotarat sa il revizitam. Ne-am asigurat ca avem destul timp la dispozitie de data aceasta.

Vizitarea lui a durat aproximativ 5 ore, cu o pauza de 30-40 de minute dupa vizitarea primului etaj, pentru a ne recapata fortele. Chiar si asa, nu am putut sa privesc atent toate exponatele, pentru ca sunt sute de mii de exponate.

Doar la o parte din exponate am facut poze si mi-au iesit aproximativ 900 de fotografii. Ma gandeam cu groaza cand o sa fac selectia, cate zeci de ore o sa imi ia, dar GoPro-ului i-a fost mila de mine, astfel incat vreo 850 dintre ele sunt bune de aruncat la gunoi si asta o sa si fac cu ele. Din cauza geamurilor de sticla care le protejeaza, oricat de mult am apropiat eu camera pentru a face poze, GoPro-ul a surprins toate luminile si reflectiile din geam.

Cu toate acestea, Dana a reusit sa faca cateva poze superbe la diverse exponate, in afara celor 900 de poze facute in graba de mine.

Pentru mine, plimbarea prin muzeu a fost si un moment de meditatie, asupra lumii, asupra vietii, asupra sistemului nostru de educatie si intrebandu-ma daca setea mea necontenita de cunoastere nu m-ar fi dus mult mai departe daca as fi avut parte de un sistem educational care sa imi puna la dispozitie macar un astfel de muzeu.

Imi aduc aminte cum prin scoala generala aveam un singur microscop si ne duceam toata clasa sa ne uitam prin el pret de cateva secunde, sa aruncam o privire in lumea microscopica. Aici era o sala plina de microscoape unde puteai admira in voie zeci de materiale si vietati minuscule. In plus, cred ca nu s-ar fi suparat nimeni daca ai fi venit cu propriile lucruri pe care sa vrei sa le analizezi la microscop.

Si acesta e doar un exemplu, erau zeci de alte posibilitati de a analiza si a invata lucruri in acest muzeu. La fel ca si la Muzeul National de Stiinte din Osaka – Japonia, este un mediu propice de a invata. Si, nu, excursiile cu scoala nu cred ca ajuta la nimic, cred ca la muzeu trebuie sa te duci, la fel ca la biblioteca, singur, pentru a invata.

Sau mai bine zis, cred ca ar trebui create niste centre de invatare care sa contina un mixt intre o biblioteca si un muzeu. Locuri unde copiii nostri sa poata sa se joace si sa studieze in voie.

Revenind la muzeu, este atat de mare incat va recomand sa il vizitati pe parcursul a doua zile, dedicati cateva ore primului etaj, apoi celui de-al doilea.

 

  1. Citind articolul tau regret si acum ca nu am reusit sa ajung la acest minunat muzeu cand am fost la Viena. Imi propusesem sa-l vizitez dupa ce admiram capodoperele aflate la „vecinul” sau de vis-a-vis: Muzeul National de Arta. Din pacate mi-am rezervat cam 3 ore pentru amandoua, si bineinteles ca acestea nu mi-au ajuns nici macar pentru un etaj din MNA…. Insa ma resemnez… Viena e destul de aproape, asa ca trebuie vizitata mai des…

    PS: si eu meditez cateodata la temele mentionate de tine , mai ales ca am vazut in diverse muzee de pe alte meleaguri, grupuri de scolari ce au caiete speciale in care isi noteaza ceea ce au observat prin muzeu si probabil urmeaza sa comenteze si sa dezbata in clasa cele vizionate…..

Comentariile sunt inchise.