Zilele trecute ma cauta un amic, vazuse pozele de la BTL Campaign si mi-a zis ca se poate face direct tricouri cu adresa web pe ea. I-am zis ca stiu si ca am si astfel de tricouri. Din vorba in vorba mi-am dat seama ca si el face asfel de tricouri. Desi eu sunt forate multumit de cei dela Bumbac100.ro i-am zis ca eu vreau pret pentru o bucata si ca vreau prin procesul acela de imprimare.
El ma ia cu diverse, ca nu poate sa imi dea un pret pentru ca se munceste mult la desen, sa-mi explice tot felul de procese tehnologice. Ii spun uite poza asta cu tricoul asta, e vorba de un text „Eu im iubesc haterii” cat ma costa?. El a continuat cu tot felul de explicati.
Dupa 20 de minte de discutii pe chat, i-am spus ca am o firma cu care colaborez la Bucuresit si ca am de gand sa pastrez colaborarea.
A inceput sa explice ca el oricum are destui clienti si ca a refuzat clienti mari si ca nu vroia sa imi vanda ceva, ca daca era asa seara comenzi dastea mici de 2-3 tricouri.
Oare chiar asa era? Oare nu am facut si eu acum cativa ani aceasi greseala si am zis ca o duc bine pana intr-o zi cand m-am trezit ca traiesc din banii sotiei. Eu nu am nevoie de clienti ca am deja destui. Asta e un bulshet total Poate ca data viitoare aveam nevoie de 1000 de bucati. Tocmai atunci cand e iarna si eu sunt in sezon de ski cu snowparty.ro iar tu nu ai clienti la tricouri.
Dar stiu ai clienti destui, de aia nu esti in stare sa-mi dai un pret pentru munca ta.
Nasol pentru el. Arogantele de genu asta fac firme mari sa piarda bani multi 🙂 Omul nu era in cunostinta de cauza probabil.