iul. 9

Pasiunea mea pentru fotbal

Pasiunea mea pentru fotbal

Cred ca stiti deja ca eu nu am scris cred ca niciodata in 7 ani de blogging despre vreun meci de fotbal. Au existat mici exceptii, gen Cupa liceelor Coca-Cola sau vreo reclama super faina facuta cu jucatori de fotbal. Dar nu am scris niciodata despre vreun meci de fotbal si asta pentru ca nu am vazut niciodata unul in ultimii 7 ani de zile, de cand imi astern in online gandurile, pe un blog. Si ca sa fiu si mai exact, nu am mai vazut un meci de fotbal din 1998, cand la campionatul mondial de atunci, Romania a pierdut meciul cu Franta. Adica nu am vazut niciun meci de fotbal in ultimii 16 ani.

Daca m-ai fi intrebat azi daca o sa ma uit la semifinala campionatului mondial, probabil m-as fi uitat urat la tine gandindu-ma „oare ce vrea nebunul asta?” si as fi strambat din nas. Nu aveam nici cea mai mica intentie sa ma uit la meci, dar inainte de a va povesti cum am ajuns eu sa urmaresc cea de-a doua repriza, am sa va povestesc cum am ajuns sa vad meciul de acum 16 ani.

Pe vremea respectiva, internetul nu era ceva care sa curga liber prin „firele” din casa, aveai nevoie de o linie telefonica, de un modem si la costul conexiunii de internet care era de obicei in ore se adauga si costul unei convorbiri locale prin linia telefonica. Cum stateai ore in sir la telefon, nu-ti permiteai sa faci asta decat noaptea, dupa ora 11, cand taxarea era de 1 impuls la 10 minute (daca imi aduc eu bine aminte). Contul de internet era nelimitat, insa din pacate modemurile de la ISP erau doar 5. Cu alte cuvinte, daca sunai la nr de telefon pentru conectare la 11 fara 5 minute, prindeai linie libera si stateai toata noaptea pe net. Uneori, mai ales ca eram pe o linie telefonica analogica, pierdeai conexiunea si dupa cateva incercari de a prinde iar o linie libera, se ocupau instant si mergeai la somn.

In seara aia am avut ghinion, mi-a picat conexiunea si dupa 10 incercari m-am lasat pagubas. Cum faceam asta noapte de noapte, deja ritmul vietii mele era total schimbat, asa ca nu aveam cum sa ma culc la ora 12 noaptea, fiind foarte devreme pentru mine. Asa ca tot ce puteam face ca sa treaca timpul era sa ma uit la a doua repriza a unui meci despre care auzisem eu ca e foarte important si care a decurs prost. Din ce citesc eu pe net acum, atunci a fost ultima oara cand am participat noi la un campionat de fotbal. Total neimportant pentru mine asta.

In seara asta m-am uitat la un film cu sotia, dupa care am revenit la laptop pentru o ultima verificare a mailului, a chatului de pe facebook si pregatirea de somn. Intamplator am ajuns in google si mie imi place sau dau click pe doodle-uri in speranta ca vor face ceva funny, uitasem ca de data asta ma duc la rezultatele meciurilor. Am dat click pe el si vad cine joaca: Brazilia – Germania 5-0 si dupa care scria „Pauza”. Fac ochii putin mai mari si ma intreb daca cumva e inca pauza si chiar ala e scorul. Intreb repede pe facebook si iau decizia sa nu mai merg la somn si sa ma uit la meci. Am zis ca un meci in care Brazilia in semifinala mananca bataie cu 5 la 0 merita vazut si ca e loc de ceva surprize. Eu nu tin cu nicio echipa, cred ca v-ati dat seama cat de mult imi pasa mie de fotbal, dar cand auzi toata ziua ca brazilienii au fotbalul in cultura lor si primesc asa o umilinta, e distractiv, asta a si fost motivul pentru care m-am asezat la tv in loc sa merg la somn.

Si a meritat. 7 – 0 pana aproape de final. Au dat un gol care sa le mai spele rusinea aproape de final si s-a incheiat 7 – 1. La asa scor am zis ca merita sa va povestesc macar o data in viata despre fotbal.

Ca sa intelegeti de ce nu ma mai uit eu la fotbal, am vazut in tinerete ceva inregistrari ale unor meciuri de fotbal de prin anii ’70. Cand jucatorii nostri jucau desculti pe teren, se facea spectacol. In afara de Duckadam, din pacate nici nu-mi aduc aminte numele celorlalti jucatori. Apoi am mai prins un meci care mi-a placut (in 1992, din ce zice internetul), Romania – Insulele Feroe care s-a incheiat cu scorul de 7-0 pentru noi, un meci in care iarasi a fost spectacol.

In rest, nu pot sa inteleg de ce stau oamenii timp de 90 de minute sa se uite cum 20 de oameni alearga dupa o minge si nu dau niciun gol. Pe vremuri era spectacol, acum e vorba de strategie, de pase si nimeni nu mai risca sa dea un gol cu capul sau sa faca cine stie ce figuri artistice de dragul spectacolului, pentru ca e vorba de foarte multi bani. Asa ca pentru mine sportul acesta a murit demult, nu ma uit la meciuri, nu am o echipa preferata si nici regulile toate nu cred ca le stiu.

Ti-a placut acest articol? Sustine-ma pe Patreon!
  1. Baga-ti si buton de dislike la posturi , sa avem unde da click.

  2. nu iar cliseul cu „de ce sa ma uit la fotbal? sa vad pe unii cum alearga dupa minge?”
    nu doar asta se intampla.
    in rest, frumoasa relatarea despre cum mergea internetul in anii 90.

  3. Dragos Schiopu 09/07/2014, 5:37 pm

    Nici nu mai e ce era odata, nici nu am fost probabil pasionat de acest sport cu adevarat vreodata, desi in copilarie ma mai uitam la meciuri. Oricum o sa va povestesc din nou un meci probabil peste inca 16 ani 😀

Comentariile sunt inchise.