PH Blog Meet after #PhProBlogs

 Dupa evenimentul de ieri, unde s-a discutat, s-a argumentat si unii dintre noi si-au prezentat proiectele, a urmat invitatia lui Kriogen la o bere. Aceasta a avut loc undeva, in centru, la Pizza Jinx si unde s-au dezbatut mai departe problemele blogosferei. Unii participanti nu au mai ajuns si la blogmeet, datorita faptului ca aveau de batut drum lung pana acasa dar, socotind dupa lungimea interminabila a meselor lipite, as putea spune ca au ajuns si la bere 90% dintre participanti.

In plus, fata de participantii la #phproblogs, am avut alaturi de noi si pe Ana Musat impreuna cu Filozofu si un prieten de familie (ca asa se zice cand nu stii numele omului, desi te vezi cu el pe tren uneori). In minus, habar nu am cine a fost, o sa incerc sa enumar pe cativa dintre ei in cele ce voi povesti mai jos.

Initial m-am asezat in capul mesei, ca asa se cade unui problogger („care este eu”) in capatul celalalt fiind Alin (care este el, designer de logo prahovean, sper eu). In dreapta Danuta, care panica, panica, panica, panica: „eu de ce stau pe coltul mesei?” langa ea, Livia pardon Iulia si … nu mai stiu cine era in partea aia.

In partea cealalta, Ana Musat cu familia, baietii de la imieRusine.ro,  Vali Negoita, John Cristea. Apoi, in capat, Alin. Pe partea cealalta (stati ca daca o iau de acolo incoace, imi amintesc) Silviu, Kriogen, Bogdan Simion, Adita si am ajuns iar la Livia. Si cred eu ca i-am pus pe toti.

Legat de ce s-a discutat pe acolo, cateva idei mi-au ramas in minte. Exista oameni care cred ca in campania Staropramen, eu sau influenta mea au decis castigatorul. Se aude domnu’ Chinezu cine e sef de fapt? Cand am auzit, ma uitam perplex la cei din jur si ma gandeam ca cel mai mic gest sau tremur al unui muschi de pe chipul meu le-ar putea confirma teoria nebuneasca pe care au construit-o. Am plecat acasa cu gandul „oamenii astia sunt nebuni? cum dracu isi pot imagina asa ceva, ca Eduard a castigat pentru ca asa am vrut eu?”  apoi acasa m-am consolat cu gandul. Mi-am adus aminte de acum 2-3 ani cand participam pe la conferinte si cand ma intorceam acasa, vorbeam de diversi bloggeri si spuneam, nu stiu ce e cu ala, o fi din grupul lui Manafu cred, pentru ca si eu imi imaginam tot felul de structuri ascunse si de grupuri de interese in spatele scenei.

Cand o sa cresteti, o sa vedeti ca nu exista decat prietenii, oameni care se mai cearta din cand in cand si niciun fel de grup de interese sau ceva de genul, pana atunci am decis ca imi plac legendele despre mine. Pana la urma sunt chiar amuzante. Si stiu cum e cu teoria asta a conspiratiei, o sa ziceti  „v-am spus eu, de aia a scris despre asta ca l-a deranjat ca am descoperit noi adevarul„. Atat va spun, miturile astea pot fi foarte periculoase pentru voi, am crezut si eu in ele la un moment dat si nu am avut decat de pierdut din cauza asta. Probabil inca am multe astfel de mituri in cap, legate de antreprenoriat, chiar daca le-am daramant pe cele mai grave.

In rest, multe discutate, vrute si nevrute, dar pe scurt ne-am distrat, ne-am simtit bine si sper sa ne revedem si data viitoare in aceeasi formatie.

Update: Si Karina pe acolo dar se pare ca am uitat-o fiind mai mult atent la cel din dreapta mea decat din stanga mea dupa ce m-am mutat de langa Dana.