Pitch-ul perfect

Nu exista o prezentare perfecta, dar exista pitch-uri bune sau foarte bune si pitch-uri proaste. Un pitch bun e atunci cand l-ai pregatit in prealabil, dar chiar si atunci cand esti pregatit, lucrurile o pot lua pe aratura fara sa vrei.

Am mai vorbit despre cum trebuie sa fie, ce trebuie sa contina si cum exista pitch de 10 secunde sau de 5 minute sau cum e bine sa ai pitch-uri diferite pentru situatii diferite.

Un pitch bun e unul pregatit si lucrat

Ma pregateam pentru tabara de la Biz, stiam ca in prima zi fiecare are ocazia pentru cateva minute sa spuna cine e, ce face si de ce se afla acolo. Probabil cel mai important moment pentru a putea lega relatii cu viitorii parteneri/clientii aflati in sala. Prin urmare pitch-ul meu trebuia sa fie perfect, asa ca l-am scris, l-am citit apoi l-am imbunatatit. De cateva ori am facut asta, pana a iesit aproape perfect. 

Apoi l-am memorat ca pe o poezie, si ca sa nu fie doar o poezie spusa pe banda rulanta (din cauza emotiilor), am exersat pana si pauzele sau intonatia cu care sa fie spusa aceasta „poezie”.

A venit si momentul pitch-ului

Mi-a venit randul, am luat microfonul si pe un ton hotarat si serios, cu o voce cat mai clara si apasata, mi-am inceput pitch-ul. Ghinionul a fost ca tovarasul Bunescu aflat langa mine avea chef de joaca, asa ca mi-a „adaugat” inca un set de maini cu care gesticula tot ce ziceam eu.

Sala era pe jos de ras, la un moment dat m-am si incurcat, pentru ca dincolo de emotii prezentarea mea devenise prezentarea unui clown si nu a unui antreprenor. Numai eu stiu ce era in mintea mea si cum toata pregatirea mea se ruinase intr-o clipa.

La un moment dat, pentru ca m-am incurcat, am luat-o de la capat, Bunescu si el, sala era pe jos de ras, bloggerii radeau, agentiile radeau, in mintea mea totul era un dezastru.

Dar. Dincolo de situatia oarecum jenanta (in mintea mea) creata, oamenii au vazut ca m-am pregatit, ca stiam foarte bine ce vreau sa transmit, insusi faptul ca stiam pe de rost prezentarea mea a aratat ca sunt genul de om care ia foarte in serios lucrurile. Ca dau dovada de profesionalism, de seriozitate. 

Asa ca in final nu a fost chiar un dezastru. Doar ca nu a iesit asa cum mi-am dorit sau imaginat eu. Dar daca nu as fi fost pregatit, probabil ca totul s-ar fi transformat intr-adevar intr-un dezastru in care nimeni nu ar fi inteles nici cine sunt, nici ce vreau, nici de ce am venit acolo.

Concluzia

Nu poti sa fii pregatit pentru orice situatie, dar daca te-ai pregatit pentru o parte din ele, s-ar putea sa iesi cu bine si din situatii cu totul si cu totul neprevazute, precum cea povestita de mine mai sus. Daca nu esti pregatit, audienta simte si exact pe baza slabiciunilor tale te va trage „jos” de pe scena.