iul. 30

Sunt egoist

 Am fost singur la parinti, dar asta nu e o scuza. Nu e nici macar o regula care sa se poata aplica celor ca mine. Probabil, la dezvoltarea unui ego destul de puternic a contribuit si faptul ca o parte din copilaria mea a fost marcata de comunism.

Acest lucru a avut ca efect o groaza de efecte secundare. Nu stau prea des sa ascult oamenii din jur, dar imi place sa vorbesc mult, mai ales despre mine. In prezentarile pe care le fac, e mereu vorba despre mine si mai putin despre ceilalti.

Am de multe ori impresia ca intreaga lume se invarte in jurul meu si ca eu sunt cel mai important pentru ea. Din pacate, nu e asa. Dar toate aceste perceptii duc la unele manifestari ale mele care nu-s tocmai agreate. De multe ori vreau sa fiu primul, primul blogger din Prahova, eu sa fiu cel mai mare si cel mai tare din parcare, mereu eu si iarasi eu. Uneori e bine sa te zbati pentru asta, intotdeauna e bine sa lasi pe altii sa te laude si sa iti recunoasca meritele.

Dar ne grabim, vrem intotdeauna ca rezultatele si laudele sa apara cat mai repede si astfel gresim.

Si, da, culmea ironiei, si acest articol este despre mine. Pentru ca oricat de mult mi-ar placea sa cred ca motivele pentru care mi-am facut blog au fost altele, intotdeauna motivul principal a fost acelasi, sa vorbesc oamenilor despre mine. Pentru ca oricat imi doresc si ii ajut pe altii intotdeauna revin la principalul subiect: EU.

Probabil oricat as incerca sa evoluez, sa ma schimb, sa ma transform, unele lucruri vor ramane neschimbate ani de zile si probabil acest gen de atitudine imi va atrage multe critici. Dar asa sunt eu. Toti suntem diferiti si trebuie sa ne purtam cumva crucea.