Te face sau nu tricoul mai blogger decat esti?

 Vin astazi cu intrebarea din titlu. Pentru ca stiti ca am avut o serie de tricouri personalizate care faceau reclama blogurilor mele in diferite moduri. Si majoritatea acestor tricouri au avut un efect pozitiv pentru brandul personal. La un moment dat luasem hotararea sa port doar tricouri personalizate cu blogul meu, dar am tot amanat comanda lor vreme de luni de zile, pana intr-o zi cand nu mai eram atat de convins de idee, pentru ca am o groaza de alte tricouri faine pe care le port cu drag si care nu au nici in clin, nici in maneca cu blogul meu.

Cei de la ZorileStore au o campanie foarte faina prin care ne invita sa spunem daca, dupa modelul haina face pe om, exista si o legatura intre tricouri si bloggeri. Si bineinteles ca exista, iar pentru a va demonstra asta, o sa va spun mai jos povestea primului meu tricou.

Va dati seama ca nu e vorba de primul tricou pe care l-am imbracat la varsta de 2-3-4-10 anisori (provin dintr-o familie saraca, probabil am stat dezbracat pana la varsta aia 🙂 bine ca nu-mi citeste mama blogul). Este vorba de primul tricou cumparat de mine, din banii mei de buzunar. Un tricou care mi-a placut atat de mult, incat il mai am si astazi, desi si mama si mai tarziu si sotia mea au vrut sa-l transforme in carpa de spalat pe jos.

Era pe vremea liceului si erau la mare moda aceste tricouri, imi dadeau o atitudine rebela, de libertate as putea spune. Asa ca am strans ban cu ban si, intr-o buna zi, mi l-am cumparat. E drept, astazi cand ma uit la el, ma duce cu gandul la manelisti, dar atunci era cel mai tare tricou posibil. Luat „de la rusi” din piata, probabil adus de prin Turcia. L-am purtat multa vreme, iar cand nu era la spalat era intotdeauna singura alegere pe care aveam de gand sa o fac.

Zilele trecute mi-am intrebat sotia: „Unde mi-e tricoul preferat, ca vreau sa fac o poza cu el?”. S-a uitat la mine si a zis: „Iar ai luat-o razna?”, dupa care s-a dus in sifonier si mi l-a dat. Stiam eu ca e pus bine undeva si nu ar fi indraznit sa mi-l arunce.

Bineinteles ca am vrut sa fac poza cu el, culmea e ca inca ma mai incape, doar ca… e de la burta in sus, asa ca am decis totusi ca nu se poate face poza cu mine jumatate gol si l-am pus pe umeras. Era clar ca, oricat de mult mi-as dori sa ma intorc inapoi in acele vremuri, nici macar vechiul meu tricou nu ma lasa. Sunt vremuri demult apuse, de licean vesnic indragostit si de prietenii care, desi pareau sa tina o viata, s-au destramat de-a lungul timpului, fara ca macar sa ne dam seama.

Asa cum vremea lui s-a dus, si vremea altor tricouri s-a tot dus si au venit mereu altele, si altele. Si pentru ca spuneam la inceputul articolului ca am renuntat la ideea de a mai face tricouri personalizate cu blogul meu, a venit vremea sa va spun si de ce. Cred eu ca a venit vremea sa incerc sa par mai serios (poate mai business), asa ca vreau sa incerc tricourile de tip polo, de aceea am si ales un tricou Puma Heritage Polo pentru aceasta campanie.