The Arhitect, 2031

Posted by

Multi au fost putin dezamagiti de atitudinea mea din The Blogger, 2031, articolul care a concurat cu succes in cadrul concursului organizat de Bobby. Problema de baza era faptul ca in loc sa descriu viata mea ca blogger in 2031 am pus personajul in pielea lui Bobby Voicu. Abia acuma insa veti intelege de ce am facut asta, si de ce nu puteam fi eu in viziunea respectiva.

––8<––––––––––––-

A trecut multa vreme de cand nu am mai scris un articol, o vreme am fost ocupat, apoi in revolutia tehnologica din 2023 am murit. In urma mea a ramas insa un alter-ego copiat intr-o masina care a continuat munca inceputa de mine. Desi multi s-au mutat deja in acest computere, unii sunt inca reticenti la aceasta schimbare. Eu spun ca nu m-am schimbat cu nimic, chiar daca acum am acces la mult mai multe canale senzoriale si informationale. Imi lipsesc doua zile de amintiri, cele 2 zile dinaintea inceperii revolutiei cand celalalt eu, cel incarnat nu a avut timp sa se sincronizeze cu mine. Era prea preocupat de rezultatele obtinute si credea din tot sufletul ca aceasta este cea mai buna cale de evolutie a omenirii.

Cand va scriu aceste lucruri lumea s-a schimat total, eu am facut parte din miscarea care a generat aceste schimbari, si sunt multumit. Inca sunt discutii aprinse despre mutarea informatiilor din creier intr-o masina, dar eu oricum nu mai am de mult de ales. Ma simt foarte bine si asa, capacitatea mea de intelegere si adaptare fiind de 1000 de ori mai evoluata.

Au trecut 20 de ani de cand imi puneam intrebarea ce voi face eu la 20 de ani, atunci scriam pe blog, citam carti, aveam un job, si avem alte 1000 de pasiuni cu care imi ocupam timpul. Nu banuiam niciodata ca in urmatoarele luni viata mea se va schimba radical. Pasiunea mea pentru roboti si inteligenta artificiala era o joaca de copil. Nu aveam sa banuiesc ca in cateva lunii totul se va schimba.

Apoi am inceput sa ma gandesc la plan, tot mai des, tot mai clar. Si am inceput sa vorbesc altora despre el, sa le spun ca noi oamenii am putea transforma pamantul in paradis. Si cum nu ma intelegeau prea bine am decis sa fac roboti ca sa explic mai bine ce ar putea insemna acestra transformare. Apoi a aparut Alfredo, pasionat peste masura de creierele neuronale. Si-a pus in cap sa gaseasca repede solutii si le-a gasit. Si incet incet, lumea a inceput sa creada in teoriile mele, sa vina sa ii ajut cu sfaturi si sa le explic planul meu maret pentru o noua omenire.

Apoi a fost cartea, un best seller care a facut ca intreb mapamondul sa se uite in directia mea, si sa creada ca totusi planul meu are sanse de izbanda.

In 2018 am reusit sa avem primul oras total independent, apa de ploaie reciclata si colectata, panouri solare, eoliene, si alte surse nepoluante de energie pentru a genera electricitatea atat de necesara orasului si masinilor electrice din oras. Paduri care sa degaje exact cantitatea de oxigen necesara celor 30 de mii de locuitori, roboti care cultivau in laboratoare toate produsele necesare hranei acestor locuitori.

Acesta a fost primul pas, iar dupa el ne-au urmat si altii, in 2020 au aparut primele descoperiri in domeniul creierelor artificiale si al transferului constiintei in ele. Primele experimente, primele reusite, lumea vuia. Orasele independente apreau unu dupa altul.

Lumea a inceput sase transforme, multi visau la viata vesnica si isi transferau constiinta intr-o masina, altii se opuneau din plin acestei schibari. In 2023 lucrurile au scapat de sub control. Conflictul a izbucnit.

Cei ce credeau ca transferul constiintei intr-o masina e un lucru rau, au pus mana pe arme si au incercat sa distruga aceste masini. Ceilalti au incercat sa se apere, uni ca mine pentru ca credeau orbeste ca acesta e viitorul, iar alti pentru ca deja nu mai aveau un corp fizic.

Razboiul a durat doi ani, si parea ca nu se mai termina niciodata. Mie nu mi-a fost frica de moarte, si nici dupa ce am aflat ca corpul meu a fost distrus pe strazile revolutiei nu mi-a fost teama de moarte. Am continuat sa sper ca toate acestea se vor intrepta, si dupa doi ani in 2025 razboiul s-a oprit la fel de repede cum incepuse.

Oamenii si-au dat seama ca nu fac altceva decat sa se distruga pe ei insisi si ca forma evolulata de inteligenta din masinile-oameni ii va putea ajuta.

Astfel ca a inceput parioada de reconstructie, orasele daramate a fost reconstruite. Masinile invechite inlocuite cu sisteme mai noi si mai performante. Oamenii au devenit prietenii si apropiatii nostri, fiecare ramand sa aleaga daca doreste sau nu sa aiba si o copie virtuala. De asemenea pentru a recupera pierderile suferite in cadrul revolutiei au hotrat ca fiecare familie sa aiba doi copii.

Acum in 2031 lucrurile stau mult mai bine, lumea pare refacuta desi au ramas inca urme adanci de la marea revolutie. Uni au plecat in spatiu incercand sa colonizeze luna si planetele din jur. Altii lucreaza inca la inbunatatirea permanenta a traiului pe Terra.

Mai sunt multe de facut, dar sunt mandru de ce am reusit, si nu m-as fi gandit niciodata ca eu voi fi arhitectul unei noi civilizatii.

 

 

2 comments

  1. Sut pasionat de scrierea de scenarii… si tu chair mi-ai dat o super idee, paca ca ai scris tu primul.

Comments are closed.