Tokyo Disneyland (day 10)

 Desi inceputul zilei nu se arata extraordinar, pana la urma am reusit sa ne simtim bine si sa adoram parcul de distractie.

Desi am ajuns destul de dimineata, in jur de 10:30, parcul deja era extrem de aglomerat. Cozi imense, la care se statea si cate doua ore la principalele atractii, ma faceau sa ma gandesc ca am dat banii degeaba.

Pana la urma, am vazut oameni care, cu ajutorul biletului de intrare, luau de la un automat un alt bilet. Nestiind la momentul respectiv pentru ce e bun, am zis totusi sa iau si eu. Un bilet de intrare FastPass care imi spunea sa revin intre 13:05 – 14:05 la coada. Deja eram si mai frustrat, asa ca am plecat prin parc, gandindu-ma ca nu o sa stau 2 ore la o coada imensa sa ma dau intr-un rollercoaster si ca am aruncat banii degeaba.

Colac peste pupaza, am gasit o coada care era estimata la 25 de minute si ne-am asezat la ea. Era un „muzeu” cu picturi cu Cenusareasa. Deja devenisem nervos, asa ca am plecat prin parc sa ne plimbam. Ne-am asezat la alta coada sa luam Fastpass si ni s-a spus ca nu putem lua un nou Fastpass pana la ora 12:30. Asa ca ne-am mai invartit prin parc, ne-am plimbat cu pluta (la propriu) care ne-a dus pe insula lui Tom Sawyer, apoi alte cateva atractii care nu erau asa cautate si parca a inceput sa fie ziua putin ma roza.

Am luat si al doilea Fastpass, care ne-a programat la ora 8 seara pentru respectivul rollercoaster si ne-am indreptat dupa aceea catre prima atractie unde aveam Fastpass (nici nu stiam in momentul respectiv cu ce e, dar trebuia sa fie ceva fain, daca era cautata asa).

La ora 13:10 am revenit la coada imensa la Space Mountain, sperand sa fie ceva care sa ne placa. Inainte de a ne aseza la coada, am aratat Fastpass-ul unui animator care se ocupa cu ordinea la coada si ne-a indicat o alta intrare pe care scria mare Fastpass si am trecut noi pe langa toata coada aceea la care era afisat 140 de minute si am urcat pe langa ei, iar in 10 minute eram deja in rollercoaster.

Atunci am inteles ce e cu fastpass-urile astea, m-am simtit ca un VIP si parca mi s-a mai inseninat ziua, chiar daca stiam ca daca la ultima atractie m-a programat pentru 8 seara, sigur nu mai aveam cum sa iau un nou fastpass in ziua respectiva.

Se facuse ora 14:00, stiam cam care sunt atractiile prin parc si pe unde ne putem plimba, asa ca am inceput sa exploram cozile si sa vedem ce putem face pentru restul zilei. Astfel, in loc sa ne asezam la o coada de 110 minute, am gasit una de 50, dupa ce ne-am dat in rollercoasterul respectiv si am revenit la cel de 110 min (probabil si din cauza mesei de pranz si a caldurii) coada ajunsese de 80 de minute si ne-am asezat la ea. Incet, incet am explorat cam toate atractiile principale.

Am dat la vasle intr-un canoe al pieilor rosii, ne-am plimbat cu vaporasul lui Mark Twain, cu trenuletul, am prins si o coada scurta la un cinema 3D si multe altele. Astfel incat, spre seara mai ramasesera cam trei atractii importante pe care nu le exploraseram si toate in aceeasi zona. Doua fata in fata, la una o coada imensa, la cealalta … „no waiting time”. Cred ca intelegeti alegerea pe care am facut-o. Si astfel mai ramasesera 2 de taiat de pe lista.

Dupa un film 3D realizat acum multa vreme, dar care a fost interesant si ca documentar – joaca in el Michael Jackson (si era tanar in film) – ne-am asezat la coada la penultima atractie din parc pe care o aveam pe lista. Apoi am mancat ceva si ne-am indreptat spre Big Thunder Mountain unde aveam Fastpass si stiam deja ca o sa ma simt pentru a doua oara VIP.

Pe aleea principala, zeci de oameni asezati pe margine si tot mai putini care inca mai circulau prin parc, asteptau parada, asa ca ne-am oprit intr-un colt unde aveam voie sa stationam si am urmarit si noi carele alegorice pline de luminite si personajele atat de indragite de copii.

A urmat Big Thunder Mountain si dupa aceea ne-am indreptat spre iesire unde era si ultima atractie de pe lista. Am reusit sa o bifam si pe aceea si am plecat spre casa, pentru ca deja anuntau inchiderea parcului.

Pe scurt, desi parea o zi groaznica, a fost o zi minunata in care am reusit sa bifam cam tot ce era important in parc, ba chiar sa ne dam de doua ori in Big Thunder Mountain la care am prins o coada mai scurta pe la ora pranzului, a doua oara fiind seara cu Fastpass-ul.

P.S. Pozele sunt atat de multe, incat trebuie sa fac acasa o selectie atenta si sa vi le arat pe cele mai reusite.