Continuam traditia de anul trecut si o sa va vorbesc si anul acesta despre trei lectii invatate in 2012. Bineinteles ca au fost mult mai multe, dar ma rezum la trei dintre cele mai importante; desi as avea atat de multe de spus, am reusit in 2012 sa depasesc limite, sa invat foarte multe, dar si sa aplic din ceea ce am invatat in anii anteriori.
Separat, de-a lungul timpului o sa va mai povestesc din ele, pentru ca unele v-ar putea ajuta foarte mult, mai ales cele legate de branding personal sau cele legate de pasiunea mea pentru antreprenoriat.
Orice e posibil
Dupa accidentul din februarie si manat de depasirea limitelor (atat interioare, cat si financiare), am decis sa plec in Japonia. O decizie care parea de-a dreptul nebuneasca in momentul in care am luat-o. Noroc ca sotia stie cat sunt de motivat in a obtine ceva atunci cand imi doresc si a luat in serios decizia mea, incepand pregatirile pentru aventura ce avea sa ne astepte in vara. Atunci am inteles doua lucruri care mi-au schimbat viata: ca daca iti doresti ceva cu adevarat, nu exista obstacole pe care sa nu le poti depasi pentru a obtine ce iti doresti, si am inteles faptul ca pot calatori in orice punct de pe globul acesta fara sa mai am fricile si limitele pe care le aveam inainte.
Atat de mic si totusi atat de mare
Dincolo de comunicarea aroganta pe care am avut-o la inceputul anului 2011, am considerat mereu ca sunt un nimeni, un nimic si ceea ce fac eu nu conteaza. Astfel mi-am permis niste lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le fac si care au creat un intreg lant de evenimente care mi-au patat imaginea. Nu m-am gandit niciodata ca sunt atat de important in online, nu m-am gandit niciodata ca pe mine ma ia cineva in seama. Din pacate, am aflat asta nu in cele mai favorabile conditii, dar asa am invatat cat de mult conteaza imaginea pe care o faci si cat de mult trebuie sa ai grija de ea. Pentru ca auzisem despre asta la tot felul de conferinte, dar ma gandeam ca cine ma cunoaste asa cum sunt, isi da seama ca reactiile mele „necontrolate” de pe twitter nu ma reprezinta.
Focus si strategie
Tot anul acesta am invatat ca sunt multe lucruri in viata care ne pot distrage de la drumul nostru si de la obictivele pe care noi insine le-am stabilit. Fie ca e vorba de noi pasiuni sau doar de mizerii care apar pe internet despre tine, toate acestea te distrag de la obiectivele tale. Asa ca am ales sa fiu precum strutul din poveste si sa bag capul in nisip, am ales nu doar sa ignor mizeriile, ci sa fac si asa fel incat nici macar sa nu mai ajunga la mine, iar rezultatele s-au vazut. Am eliminat foarte multe lucruri care ma afectau in mod negativ si am creat un fel de bula in care sa stau confortabil si relaxat, pentru a ma putea focusa mai mult pe ceea ce am de facut. Nu mi-a reusit intotdeauna.
In caz ca nu ati inteles perfect ce am vrut sa zic cu strutul care baga capul in nisip, o sa va spun povestea cu broastele testoase si turnul Eiffel.
Cica traia odata, demult, intr-un sat de pe langa Paris, o familie numeroasa de broaste testoase. Intr-o zi au hotarat ele sa urce pana in varful turnului Eiffel. Si au inceput toate, care mai de care, sa urce voioase spre varful turnului. Numai ca, dupa cateva ore, au obosit si o parte a renuntat – au decis ca nu se poate ajunge in varf si ca e mult prea greu pentru a ajunge acolo. O parte a continuat, in timp ce acelea ramase la primul etaj le strigau sa se intoarca inapoi pentru ca era imposibil sa se urce vreuna din ele pana in varf. La cel de-al doilea etaj au ramas majoritatea si dupa inca vreo cateva ore, doar una mai avansa incet, incet catre varf. Toate celelalte ii strigau in cor: „Opreste-te, e imposibil sa reusesti, vino inapoi sa mergem inapoi in satul nostru, e periculos sa mergi mai departe.” Dar broscuta noastra nu schita niciun gest si mergea mai departe. A doua zi spre seara, reusise si ajunse chiar in varful celui mai inalt turn din lume Apoi, dupa ce a coborat, toate celelalte broscute au inconjurat-o si o intrebau care mai de soi, care este secretul succesului ei. Atunci au realizat ca broscuta noastra din poveste nu auzea.
Asa precum broscuta noastra din poveste, am ales si eu sa raman surd o vreme la anumite lucruri. Si sa stiti ca de fiecare data cand arunc ceva din bula realitatii pe care mi-am creat-o in jurul meu, ma gandesc la camera aia a ecourilor de care vorbea Chinezu la un moment dat, dar nu-mi pasa, pentru ca am o strategie, un plan de urmat si mi se pare normal sa arunc afara din realitatea mea tot ceea ce ma tine in loc de la acest drum.
Fain istoria cu broscutele. am inceput si eu de anul tecut sa imi concentrez atentia numai in anumite locuri si sa reduc din timpul consumat aiurea. La fel, mi-am redus numarul de contacte din retelele de orice fel. Important sa imi tin aproape oameni cu care pot comunica sau pot face ceva 😀
2013 va fi mai interesant ca oricare an de pana acum.
eu mai mult m-am bazat pe ideea „oamenii sa vina la munte” „munte”= afacere, business… si in anul 2013 va venii muntele la oameni :)…