iul. 25

Blogging pozitiv

blog_3000_articoleSunt adeptul bloggingului pozitiv, cred ca deja stiti asta, cred ca ati observat asta si fara sa o spun eu prea des. A existat un moment in viata mea cand am decis ca pe blog nu voi mai pune decat articole pozitive si de atunci pana in ziua de azi mi-am respectat decizia, chiar daca au fost multe momente cand, scarbit de mizeriile pe care le vad in blogosfera, am vrut sa scriu despre ele.

In mare, decizia a fost luata din respect pentru cititorii mei. Sunt destule lucruri naspa in jurul nostru, stim cu totii ca politicienii fura, stim cu totii de lipsa bunului simt in randul populatiei si de multe alte lucruri nasoale care se intampla zi de zi. Am decis ca acele 5-10 minute, pe care un cititor le petrece zilnic pe blogul meu, sa il faca sa vada lumea mai frumoasa, sa ii arate florile de pe camp, si nu buruienile. Au grija altii sa ii arate cat de grea si mizerabila e viata asta, nu trebuie sa o mai fac si eu. In plus, sunt un optimist convins, blogul acesta este unul optimist, de ce sa nu vedem partea frumoasa a lucrurilor?

Ma duc aproape saptamanal la cinematograf, imi aduc aminte ca intr-un weekend am vazut chiar 3 filme, dar din cele 3 doar unul a ajuns pe blog, pentru ca doar unul din trei mi-a placut. Sunt destule lucruri frumoase despre care pot sa scriu, de ce sa imi pierd timpul si sa imi stric feng shui-ul cu lucruri triste?

Da, stiu ca daca voi inchide ochii la ele, sau ma voi uita in alta parte, ele nu vor inceta sa existe, dar pana la urma este viata mea si alegerea mea si de exemplu, de cand nu ma mai uit la televizor sa vad stirile alea tampite sau analistii aia idioti, lumea mea e mult mai frumoasa, sunt mai relaxat, mai creativ, mai optimist.

Sa nu suparam companiile, spune Arhi sarcastic, pledoarand spre obiectivitate si curaj in a spune lucrurilor pe nume. Dar ma intreb eu: ar trebui sa ne pese de companii sau ce cititorii nostri? Care sunt mai importanti? Va mai aduceti aminte cand va povesteam de comunitatea din jurul blogului si cat este ea de importanta?

In fond, fiecare face ce vrea si cum crede el ca e bine, insa a nu se confunda cu pupincurismul si laudarea oricarui produs, ca si cum ar fi gasit Sfantul Graal. Cu toate acestea, desi am fost foarte criticat pentru articolul cu Lactag, cred in continuare ca nu am gresit cu nimic in fata cititorilor cand am scris acel articol, chiar daca lauda excesiv (asa mi s-a spus) atat PR-ista, cat si produsul.

Ti-a placut acest articol? Sustine-ma pe Patreon!
  1. ioan cutitaru 25/07/2013, 9:29 am

    eu cred ca nu trebuie sa evitam lucrurile rele sau urate ci daca suntem pozitivi ca csutam sa schimbam ceva,,si daca e imposibil(desi aproape nimic nu eimposibil)atunci sa le privim prin prisma luminii noastre interioare.

  2. Am observat că tot acest pozitivism dispare atunci când mizeriile îşi fac loc în mod evident în viaţa personală. Ce vreau să spun? Că îti admir sacrificiu suprem pe care-l faci pentru a nu arăta cu degetul către negativ, dar cred cu tărie că totul are o limită. În plus, pentru că ai o comunitate care îţi citeşte scrierile, ai putea insera pe iarba ta şi câteva buruieni izolate – unii chiar ştiu să „producă” soluţii.

  3. ioan cutitaru 25/07/2013, 5:08 pm

    Figurile de stil spun despre tine ca esti unom al condeiului. Nu e vorba despre sacrificiu aici,e vorba despre un mod de a vedea lucrurile.Cred ca in orice om rau exista si un licar…ceva.Da am facut un sacrificiu cand a trebuit sa aleg intre cariera si familie.Am ales familia,pt ca altfel stiu ca orice as fi dobandit,m as fi simtit mizerabil_nu te asteptai sa iubesc puritatea,asa i?

  4. In primul rand Nickname-ul tau ma sperie. Frumoasa alegere desi uneori e bine sa cauti un echilibru in toate.

  5. ioan cutitaru 25/07/2013, 6:07 pm

    Nervi de otel,cred ca ma caracterizeaza oarecum,deoarece fac fata la presiuni,iar daca totusi exista ceva peste puterea mea,nu ma exteriorizez ci fac efort intens.Multumesc pt cuvintele frumoase

  6. Nu la e-mail ma refeream :))) ci la „nume” :))

  7. ioan cutitaru 25/07/2013, 8:10 pm

    Pot sa ti spun ca eu il port cu mandrie,sunt nume romanesti destul de caraghioase,nu si al meu.REGRET dar nu am ce sa fac in ac.privinta.Oseara placuta!

  8. Stai linistit ca nu radeam de el, pe mine ma cheama Schiopu deci ar fi cam aiurea sa rad, spuneam doar ca ma sperie. Ma gandeam ca mai urmeaza Frati Camataru sa-mi comenteze la mine pe blog si m-am scos daca supar vre-un cititor. 🙂

  9. Da e bine in general in viata sa fii pozitiv (daca poti), dar nu trebuie sa ascundem ci din contra sa le punem in fata publicului cum ar fi pe blog si sa tragem concluziile corecte, concrete si succinte.
    Cred ca am iesit umpic in sant, dar asta e.

  10. E pur si simplu o alegere a mea, nu inseamna ca toata lumea trebuie sa faca la fel ca mine. In plus eu nu-s jurnalist, nu trebuie sa arat cum trebuie facuta politica, economia, sau alte sfaturi care sunt usor de dat.

    Prefer sa ridic hartia de pe strada, sa o pun la cos si apoi sa fac o poza si sa spun uite ce frumos e orasul meu.

Comentariile sunt inchise.