Eu nu sunt blogul

 Eu nu sunt blogul. La inceput erau gandurile mele in forma bruta, aveam o idee, o asterneam repede pe blog si cam asta era tot ce insemna sa fac blogging. Dar incet incet, articolele au inceput sa fie alterate, sa caute sa exprime mai bine ceea ce vroiam sa exprime, sa transmita mai mult sau sa ma joc cu povesti fantastice care sa transmita un anumit mesaj.

Prima alterare s-a produs atunci cand am vrut sa comunic ceva si m-am trezit ca lumea a inteles cu totul altceva. Atunci am decis ca e o problema de comunicare si trebuie sa fiu atent la cum comunic o idee, pentru a fi si inteleasa de catre cei carora le transmit un anumit mesaj. Deja aceasta alterare a facut ca blogul sa nu mai reprezeninte 100% ce gandesc si sa reformulez anumite fraze, pentru a exprima cumva ideile pe care vreau sa le transmit cat mai pe intelesul tuturor.

O a doua alterare s-a produs atunci cand mi-am dat seama ca anumite idei nu pot fi intelese usor de publicul pe care il am pe blog, fie ca-s prea complexe, fie ca-s prea prost explicate. Atunci am lasat-o mai moale cu filozofiile si credintele mele asupra vietii si am decis ca sunt parti interioare care e bine sa ramana acolo in interior, sau sa fie impartasite unui public mult mai restrans. Deja, cu aceasta ocazie, o mica parte din sufletul meu a disparut de pe blog.

Apoi urmatoarea alterare, a treia, s-a produs atunci cand am decis despre ce vreau sa comunic pe blog; a fost momentul cand au disparut cateva hobby-uri de-ale mele si au fost umbrite de aspecte mai importante pentru cititorii mei. Ca un scurt exemplu, as putea spune ca sunt pasionat de acvaristica, dar am renuntat de multa vreme sa mai scriu ceva despre asta pe blog. Haotik, personajul pe care l-am creat pe blog, nu este pasionat de acvaristica, pentru ca am vrut sa aiba cateva atribute foarte clare si sa nu fie atat de complex, pe cat suntem noi oamenii.

Apoi a venit o promisiune pe care mi-am facut-o mie insumi, aceea de a nu mai scrie despre chestii negative pe blog, vad multe mizerii pe strada, vad multe mizerii si in presa, dar si prin blogosfera; dar mi-am facut eu mie o promisiune ca nu o sa mai vorbesc niciodata despre ele, asa ca tac atunci cand vad ca un blogger tipa ca a ramas fara cont profitshare fara motiv, desi multi stim bine ce mizerii facea, cand vad ca …  ma opresc aici.

Blogul este un mesaj, un mesaj care vreau sa ma reprezinte cat mai bine daca se poate, dar dincolo de asta, eu nu sunt blogul. Am multe alte calitati si defecte, care probabil nu se vad pe blog, caut sa invat din greselile pe care le fac si sa ma bucur atunci cand blogul imi aduce orice fel de satisfactie, oricat de mica si in fond ceea ce caut este sa imi traiesc viata, sa fiu fericit si sa impart uneori din bucuriile mele marunte si cititorilor mei.

P.S. Daca cumva tematica articolului vi se pare cam trista, sa stiti ca sunt ok, nu m-a suparat nimic in ultima vreme, chiar e foarte bun inceputul asta de an, e doar o idee de articol inceputa acum multa vreme si care a tot stat prin draft, pana am redefinit procesul prin care imi organizez lucrurile pe care le am de facut.