Cum scriem un advertorial?

 Unul din articolele pe care le am in draft de multa vreme se refera tocmai la aceasta intrebare, cum scriem un advertorial? Dar pana sa ma apuc sa-l scriu si sa dau eu sfaturi despre cum e bine sa scriem un arvertorial, mi-am dat seama ca intrebarea e atat de complexa incat nici eu nu reusesc uneori sa pricep ce e bine si ce e deplasat intr-un advertorial.

O sa va povestesc mai jos despre unul din advertorialele de la sfarsitul anului trecut, care a starnit numeroase reactii. Nici eu nu sunt convins ca e ceva gresit la el, o sa va rog chiar pe voi sa „jurizati” respectivul articol si sa imi spuneti in comentarii parerea voastra sincera, referitoare la el.

Cand au inceput primele comentarii despre articolul cu Lactag, am inceput sa intreb in stanga si in dreapta ce anume nu e in regula cu acel articol. Intai m-am dus la agentie sa intreb ce nu e ok cu articolul, vazand ca exista anumite reactii. Iar raspunsul venit a fost ca nu este nimic in neregula cu articolul respectiv. Apoi m-am dus la Andreea si am intrebat-o, i-am zis sa lase deoparte textele de PR si sa-mi spuna ce nu e in regula si, din nou, feedback-ul era pozitiv.

Apoi o vreme, mi-am vazut de treaba, dupa care am inceput iar sa intreb in stanga si-n dreapta ce nu e in regula cu articolul ala. Feedback-ul mai multor persoane (nu hateri, ca am incetat demult sa mai am vreun schimb de mesaje cu respectivii) m-a dus la un singur articol. Mai multe voci au spus ca articolul ii duce cu gandul la articolul lui Ciubotaru despre Belvita. Cand mai multi oameni iti spun acelasi lucru, e normal sa cauti articolul sa vezi despre ce e vorba. M-am apucat sa-l citesc, dar trebuie sa recunosc ca, pe la jumatatea lui, m-am oprit, exclamand singur: „OMG… eu nu am scris un asemenea articol„, asa ca m-am dus inapoi la e-mailuri si am continuat discutiile, incercand sa explic ca nu se aseamana cele doua articole.

Raspunsul a fost ceva de genul:

L-ai laudat mega-excesiv si asta nu-l face credibil. ………….. E ok, iei bani, ai o campanie, dar in primul rand tb sa fii credibil pentru cititorii tai, nu sa lauzi brandul de parca s-ar fi aprins semnul cu „aplauze”. ……………..

Articolele amuzante prind cel mai bine, dar amuzante prin situatii normale. La tine totul era la superlativ, cum ti-au salvat aia viata cu smantana, ca nu aveai ce manca atunci, cum te bateai cu nevasta-ta pe ea, cum le esti vesnic recunoscator, cum tipa de la agentie ti-a scris de mana. E doar lauda. Nu zic, prinde postul, dar pe termen lung nu.

Si nu a fost singura parere asemanatoare cu cea de mai sus, asa ca am inceput sa ma gandesc, sa reanalizez situatia si sa incerc sa imi dau seama ce e gresit si ce nu e gresit in acest articol. Asa cum am spus si la inceput, o sa va cer si voua cititorilor parerea.

De ce este atat de important un asemenea articol pentru mine? Pentru ca pe la conferinte, intotdeauna se spune ca e bine sa ai un stil al tau, care sa te diferentieze de ceilalti, iar din feedback-ul oferit de-a lungul timpului, acest tip de articole ar putea avea acel ceva al meu si numai al meu. Eu il incadrez in seria povesti amuzante (ca doar nu va inchipuiti ca s-a intamplat 100% si in realitate ce am scris in articolul respectiv). Daca vreti, din aceeasi serie mai fac parte si Borcanul cu Bunatati, Bere si lamai si bineinteles articolul despre Lactag.

Mai jos o sa vin cu cateva explicatii, din spatele scenei daca vreti sa le ziceti asa, care nu sunt menite sa imi ia apararea sau sa ma justific intr-un fel ca ceea ce am scris eu este bine, ci doar sa va explice contextul in care am scris articolul:

1. Banii

Am inceput cu discutia despre bani, ca probabil nu este suficient de clar pentru toata lumea ca nu am luat niciun ban in campania asta, puteam sa mananc smantana si sa nu scriu nimic si nu cred ca era niciun fel de problema, sau puteam sa spun ca nu mi-a placut, sau orice.

2. Smantana

In articolul despre Vatra Dornei nu am explicat cum am stat 2 ore cautand smantana, ca asa auzisem eu, ca cea mai buna smantana din tara se face la Vatra Dornei (sau cel putin asa mi-a bagat mie in cap tatal unui cititor de pe aici, de pe blog, care ar putea confirma povestea). Asta spune clar ceva despre mine, fie ca am avut un moment de nebunie la Vatra Dornei, fie, ceea ce e mult mai plauzibil, smantana este un produs care ma intereseaza si chiar daca nu-s vreun expert, sunt totusi un consumator al acestui produs. Faptul ca am sculptat o lingura de lemn in varful muntelui, pentru a savura un borcan de smantana, spune multe. Inca mai am lingurita respectiva acasa. Asa ca, fie ca ma credeti, fie ca nu, eu cred ca smantana facuta de cei de la Lactag este foarte buna, drept dovada o sa vedeti pozele cu ultima cutie cumparata de 900 de grame de smantana si care s-a consumat in cateva zile.

Tot legat de smantana, am de gand sa fac un experiment, pentru a ma testa pe mine, in primul rand: sa cumpar de la Danone, Lactag, Covalact si alte cateva companii cate o cutiuta, sa le pun in pahare cu numere pe ele si, fara sa stiu care pahar contine o anumita firma, sa incerc sa spun care din ele e cea mai gustoasa. Nu va promit inca pornirea acestui experiment, pentru ca nu stiu daca am timpul necesar sa ma duc prin supermarketurile din Ploiesti pentru a alege macar 5 produse.

3. Sana

Sana face parte din poveste, nu am spus nici ca e buna nici ca e rea, am spus ca, la ce foame imi era, oricum ar fi fost, eu tot gustoasa as fi zis ca este. Si, dintre toate intamplarile exagerate din articol si cu elemente de fictiune, intamplarea face ca produsul sa fi sosit acasa dupa pranz si eu nu mancasem (de lene sa-mi incalzesc mancarea), asa ca intr-adevar sana a fost mancata din cauza ca mi-era foame si cred ca putea sa fie si stricata, ca la foamea pe care o aveam, tot buna era.

4. Iaurt si Branza Fagaras

Am si spus in articol ca nu obisnuiesc sa le consum, cred ca Branza Fagaras nu am mancat niciodata de la nicio firma, de aia nu aveam cum sa le laud sau sa imi dau parerea despre ele, ca sunt gustoase sau nu. Deci nu toate produsele au fost laudate mega excesiv.

5. PR-ista

Am si o justificare legata de laudele pentru scrisul de mana al „pr-istei”, pentru ca in urma cu ceva vreme, adica, cam cu 2 saptamani inainte de Black Friday, am purtat o discutie cu o alta domnisoara de PR de la o alta companie si ramasesem oarecum cu ideea ca eu fac un efort foarte mare sa scriu pe blog zi de zi, in timp ce ele doar dau comunicate de presa. O sa alterez putin discutia, pentru a nu isi da nimeni seama despre ce companie este vorba.

Pe scurt, e vorba de o companie pe care am tot sustinut-o de vreo doi ani, ba cu un advertorial, ba cu un cate un like pe facebook, ba cu ce am putut si eu. Companie care a mai sponsorizat evenimente cu bloggeri, dar de cate ori a fost vorba de evenimentele mele, PH BCC sau altele, nu a avut niciodata buget. De Black Friday, a venit comunicatul cu oferta speciala de la ei de Black Friday, la care eu le-am raspuns frumos cu un link cu articolul acesta. Bineinteles ca raspunsul primit a fost „nu avem buget”, am continuat cu ideea in care gasim macar „un pix, o agenda, un stick, ceva de dat ca premiu cititorilor mei macar”, dar raspunsul a fost ca nu au nici macar asa ceva. Atunci m-am enervat si am vrut sa dau un e-mail de genul „Atunci va dau parola de la blog si scrieti voi in locul meu pe blog daca credeti ca e asa usor sa scrii zi de zi pe blog„. M-am abtinut sa dau acest e-mail, dar am ramas putin suparat pe pr-iste asa in general, ca stiu mai mult sa ceara, decat sa ofere (exista si cateva exceptii pe care le stiu foarte bine si carora le sunt inca dator).

Atunci cand a venit o felicitare scrisa de mana, ceea ce mie mi s-ar parea ingrozitor de mult de munca sa scrii acelasi text la 10-20-100 de boggeri, cati or fi fost in campanie, mi-am dat seama ca le-am judecat gresit pe fetele de la PR si ca probabil, daca eu le-as da parola de la blog si seful lor le-ar cere, ar scrie saracele si la mine pe blog. Mi-a parut rau pentru judecata mea de atunci. In acest context, scrisul de mana m-a impresionat cu adevarat, dar m-a si ajutat sa vad ca uneori gresesc.

In contextul celor spuse mai sus, va las pe voi sa judecati si sa imi spuneti daca astfel de articole imi afecteaza credibilitatea sau va plac, daca sunt bune sau mai putin bune, daca pe termen lung creaza o situatie in care voi avea de pierdut. Eu, unul, studiez foarte bine problema, pentru ca asa cum am spus si mai sus, mi-ar placea sa creez astfel de povestioare trasnite si pe viitor.