O viata pe scaunul de la dentist

De cand ma stiu, am stat pe scaunul stomatologic. Cred ca am petrecut atat de mult timp acolo, incat as fi in stare sa dorm pe scaun atunci cand doctorul lucreaza la dantura mea.

Istoria mea incepe de la primii dinti de lapte. Pe vremea aceea, unul din cei mai vestiti medici din tara, Doctorul Dinu (D-zeu sa-l odihneasca) se ocupa de dantura mea si a familiei mele. Era ruda cu tatal meu, veri buni, ceva de genul. Astfel ca probabil de la primele extractii de dinti de lapte, am fost invatat sa nu imi fie frica de dentist. Singura problema pe care o aveam la acest cabinet era data de cozile uriase formate de la 5 dimineata la usa, iar eu ca ruda intram in faţă. De fapt, nu cozile erau problema cea mare, ci rudele, prietenii de partid sau alte obligatii care intrau in faţă.

Apoi, adolescent fiind, au inceput problemele, dar plombele puse atunci au rezistat multa vreme. Din pacate, doctorul personal s-a stins din viata si, desi plombele puse de el rezistau cu succes, alti dinti formau carii si nu avea cine sa le trateze. Am mai tratat prin Campina la un cabinet vreo cateva saptamani ceva plombe si apoi am lasat in voia sortii tot ce tinea de dantura. Bineinteles ca lucrurile s-au inrautatit, la un moment dat imi aduc aminte ca mi-am facut o extractie singur cu patentul in baie, am si acum maseaua extrasa acasa undeva intr-o cutie. A venit facultatea, alte griji, alte treburi, si desi eram constient ca pe zi ce trece situatia se inrautateste, daca nu ma durea, era bine, mergea si fara dentist.

La inceputul anului 2, o colega, care avea un fel de cioate in fatza, ca numai dinti nu se puteau numi, vine cu niste dinti nou-nouti, albi, frumosi, de aproape ca nu mi-a venit sa cred. Asa ca in sfarsit gasisem un doctor bun. Si pana la urma nu stiu ca sa zic, daca a fost bun sau nu, ultimile informatii primite ma duc cu gandul ca nu a fost chiar asa bun cum credeam. Pana la acest doctor si inclusiv acesta, toti lucrau fara manusi in maini. Nu stiu daca e de bine sau de rau asta, acum cred ca sunt normative europene legate de chestia asta, dar eu unul pot spune ca sunt de moda veche si cred ca un doctor bun lucreaza fara manusi. In timpul celor 3 ani de tratament, cand a terminat, a zis ca nu credea ca ajunge vreodata la capat, s-a intamplat in perioada craciunului sa ma doara, iar el sa fie plecat din tara. Si ma durea atat de tare, incat dupa doua zile nu am mai suportat si m-am dus la urgente.

La urgente, stiti si voi cum e, e gratis, e cel mai prost medic care lucreaza la stat, nu e deloc bine, dar cand innebunesti de durere, nu ai ce face, te duci la primul dentist care iti iese in cale. Saraca, era tinerica, era frumusica, dar in ce priveste meseria, nu stiu daca terminase macar scoala. Intai si-a pus tacticos manusile. De aici cred ca am ramas cu sechele, ca cei care poarta manusi nu-s profesionisti. Apoi a luat coada de la spatula si a inceput sa ciocane maselele, una cate una. Sa vada care ma doare. Pe mine ma durea si la arcade, si fruntea, si ceafa, si tot. Si orice dinte ciocanea, nu mai capata nici o reactie de durere in plus peste durerea innebunitoare care exista deja. Dupa ce a terminat de ciocanit fiecare masea, mi-a zis ca nu stie la care sa umble, ca nu-si da seama care e cea care provoaca durerea. Asta m-a enervat rau, am luat pur si simplu de pe masuta instrumentele si i-am aratat eu unde trebuie sa umble. Uite aici, la asta trebuie sa pui pansament. Si am avut dreptate, dupa cateva ore m-a lasat durerea.

Apoi am revenit la medicul meu cand s-a intors din concediu si acesta a continuat lucrarile. Intr-o buna zi a zis, gata, nu credeam ca ajung vreodata sa termin, dar am reusit, nu mai ai nici o plomba.

Cativa ani au tinut si totul a fost ok, pana intr-o buna zi cand o imbracaminte de pe masea a cedat. Mestecam paine in momentul ala, miez, nu rodeam vreun os sau ceva mai dur. Am zis in gluma ca daca nici alea puse de doctor nu rezista, ce sa mai zic de maselele mele originale. Urma ceva mai tarziu (abia acu cateva saptamani) sa aflu de ce a crapat acel dinte, dar va povestesc cand ajung acolo.

Am zis ca daca nu doare, e ok si-asa, astfel ca am hotarat ca, pana gasesc un dentist bun, nu-i problema prea grava si am mai stat inca vreun an asa. Daca lipsa banilor a contribuit la amanarea inceperii tratamentului si mai mult a contribuit gasirea unui cabinet in care sa am incredere. Dupa atatea sute de ore petrecute pe scaunul de la dentist deja stiu sa apreciez destul de bine ce face un om si daca ii las dantura sau nu pe mana.

In iarna, chiar inainte sa plec la schi anul trecut a inceput sa ma doara o masea, asa ca am inceput sa ma interesez de un cabinet stomatologic bun. L-am gasit pe dentist.ro si, pentru ca parea de incredere, am decis sa ii dau o sansa. Din pacate insa doamna doctor era plecata la Viena, astfel incat m-am oprit la un cabinet ceva blocuri mai in colo pe care il zarisem cand cautam cabinetul cu pricina. Aici mi-am facut o obturatie de canal si pentru ca urma sa si plec la schi in Austria, dar nici nu prea am fost incantat de cum se lucra, am abandonat tratamentul.

Dupa ce am revenit din Austria, cum pansamentul statea inca bine la locul lui, de durut nu ma mai durea, banii erau deja cheltuiti, am amanat inceperea tratamentului. In timp s-a dus intai pansamentul, apoi o bucatica din dinte, si pana la urma s-a rupt tot dintele ramanand doar un colt.

Atunci mi-am dat seama ca un dinte care poate mergea salvat, acum e aproape pierdut si ca pot amana orice alta cheltuiala si alta urgenta, pentru a incepe iar tratarea ramasitelor pe care le mai aveam. Apoi, o lucrare mai veche din care se rupsese un dinte a cazut. O vreme a stat fixata pur si simplu ca am pus-o eu la loc, dar dupa cateva luni a inceput sa fie tot mai putin bine fixata, pana cand a zburat la un stranut. Am pus-o la loc dar nu mai puteam nici sa mananc ca zbura foarte usor de la locul ei.

Astfel am decis sa merg in teste la cabinetul pe care pusesem ochii in iarna si a carei doctorita era plecata in Viena. De ce am ales acest cabinet, pentru ca numele doctoritei era O’Conner si, pentru ca din cautarile pe net, am vazut ca e implicata in ceva chestii pe afara. Stiti cum e, daca ai facut studii pe afara si daca ai fost cel mai slab, tot esti de 100 de ori mai bun decat ala de a facut scoala in Romania. In afara de asta, pe unele chestii pe care nu le-am citit prea bine in momentul acela (cum ar fi tratamenele Lumineers de inalbire a dintilor) era singura acreditata din tara.

Cum deja aveam experienta destula in ceea ce priveste stomatologia, i-am spus clar de la inceput ca vreau sa-mi cimenteze o lucrare si i-am aratat dintii pe care ii puteam scoate cu mana. S-a uitat la materialul din care era facut si a intrebat: dar cine v-a facut lucrarea asta? Nu mai stiam cum se numeste doctorul, dar i-am explicat unde avea cabinetul acum 5 ani si si-a dat seama de cine vorbeam. Mda, doctori mai in varsta folosesc acest material. Acrilul, e un fel de plastic chior de aceea nu tine, noi il folosim doar ca sa facem lucrarea temporara pana e finalizata lucrarea propriu-zisa. Acestea au fost vorbele care m-au convins ca stie cu ce se mananca meseria pe care o practica si m-au facut sa decid sa revin la acest cabinet dupa calatoria prin tara. Stiti voi, Turul Romaniei 2010, daca nu stiti, dati un search pe site.

Dupa primul tratament (de fapt o recimentare a unei lucrari proaste care oricum trebuia facuta de la zero) am dat un mesaj pe twitter cum ca-s multumit de cabinetul descoperit si ca il recomand. Asta mi-a adus si un premiu: o innalbire gratuita a dintilor in valoare de 10 mil. de lei, dar cum aceasta se aplica doar la dinti naturali, nu si la lucrarile mele de plastic, am decis sa o dau altcuiva.

Asta mi-a atras atentia si asupra faptului ca acest cabinet se implica si in social media. Am scris un articol aici si despre asta.

Deci, dupa cum v-ati dat seama, cabinetul la care inca imi continui tratamentul este HappyDental. Si pentru ca tot i-am laudat, o sa spun la final si doua lucruri care nu-mi plac, desi tin pur si simplu de faptul ca-s eu cam mofturos, dar nu au nici o legatura cu profesionalismul, de care deja m-am convins, al cabinetului.

1. Doctorita poarta manusi, desi face treaba buna, cred ca ati inteles deja de mai sus ca am sechele (din copilarie) legate de aceste manusi. Ca or fi normative europene, ca e mult mai igienic asa, pana acum 10-15 ani nu se foloseau si nu a murit nimeni de asta, deci ar merge foarte bine si fara.

2. Lampa care lumineaza in gura nu are oglinda. Scaunele mai vechi sau alte sisteme aveau o oglinda mica, sau doctorul avea ochelari, in oricare din cazuri eu puteam sa vad exact ce se lucreaza in gura din aceste oglinzi. Cred ca asta mi-a si permis sa invat destul de multe despre cum si la ce foloseste fiecare instrument din trusa stomatologului. Acum nu am decat sa ma uit in ochii ei si are niste ochi ai naibii de frumosi, in care sa te tot pierzi, dar cu toate astea tot as prefera o oglinda sa vad eu ce face acolo la maselele mele.

In afara de aceste doua mici obiectii, care nu-s altceva decat mofturi de-ale mele, in rest sunt foarte multumit de HappyDental. Si veti avea si voi ocazia sa-l incercati pentru ca de maine avem un concurs. Deocamdata insa, nu va zic prea multe detalii, pentru ca voi reveni cu ele maine intr-un post separat.