Au trecut doi ani de la ultimul articol din aceasta serie; cumva, in vremuri mai tulburi, in 2014, am sarit peste acest pas. Astazi se fac 13 ani de cand visul meu a prins contur si forma, de cand propria companie capata forme legale si isi incepea existenta. O aventura extraordinara, in care am invatat multe, am cunoscut oameni deosebiti si care o sa continue poate pe tot parcursul vietii.
Desi nu sunt supertitios, ar putea fi anul in care se decid multe pentru soarta firmei. Ar putea fi anul in care ajunge sa straluceasca sau sa se inchida, pentru ca de data acesta miza aflata in joc este una de viata si de moarte. Am recitit cu placere articolele si planurile de acum 2 (11 ani) si respectiv 3 ani (10 ani) si va invit sa dati click pe link-uri sa le recititi si voi. Multe planuri, multe vise, multe lucruri care nu au mers asa cum as fi vrut sau asa cum am sperat. Asa ca nu o sa va mai vorbesc despre planuri de data aceasta.
Dupa cum stiti, in urma cu aproape 6 luni am facut un pas important, si anume, am decis sa ma ocup exclusiv de firma. Din punctul meu de vedere, lucrurile merg bine, dar totusi nu merg asa cum ar trebui ele sa mearga. Cea mai mare problema nu e data de crestere, ci de viteza de crestere a companiei. Oricum, am de gand sa detaliez intr-un articol separat toate acestea, in momentul in care se fac 6 luni de cand mi-am dat demisia.
Cel mai important lucru pe care l-am realizat de cand mi-am dat demisia este acela ca am reusit in fiecare luna sa ies pe profit. Un profit nu foarte mare, si asta in conditiile unui salariu personal minuscul, dar sunt convins ca lucrurile vor evolua si se vor aseza, astfel incat sa mearga mai bine la anul.
Vreau sa multumesc totusi, cu aceasta ocazie, tuturor celor care mi-au fost alaturi si au pus umarul, atat cat a putut fiecare, la cresterea si dezvoltarea companiei. Nu am sa ii enumar aici de frica sa nu uit pe vreunul dintre ei, dar sunt optimist si pregatit ca, incepand de la anul, sa ne marim echipa.
La multi ani afacerii si spor in toate!
Multumesc frumos.
Lucrurile se misca greu pentru ca nu te ajuta nimeni in tara asta. Fiecare-i pentru el si pana ajungi tu sa pricepi anumite chestii… trec poate ani. Si mie mi se pare ca lucrurile evolueaza incet, dar tot ce pot face este sa ma straduiesc mai mult. Nu vine nimeni la tine sa te invete ce sa faci astfel incat sa faci mai multi bani si nu va veni niciodata. Nimeni sa iti dea un pont sau sa iti dea o colaborare serioasa. Trebuie sa iti faci singur tot.
Te-ai gandit ca poate nu esti inconjurat de oamenii care trebuie? Sunt foarte multi oameni care incearca sa ma ajute si sa ma sprijine, dar nu confunda lipsa ajutorului cu faptul ca nu se va inhama la caruta ta.