Touch (2012)

 Sambata, dupa ce am baut berea sefului, am zis sa ma uit si eu la un film. Si, cum imi doream ceva proaspat, am ales Touch. Auzisem eu pe Twitter ca e interesant si am zis sa-l incerc. Sa vedem ce e cu el si daca imi place. Dupa primele doua episioade, nu am inca un raspuns clar daca merita sau nu vazut. E interesant, dar uneri cam ametitor. Dupa primele 10 minute de vizionare, am dat pauza si am inceput sa ma gandesc cu ce film seamana, pentru ca semana izbitor de mult cu un alt serial la care ma uitasem in urma cu ceva vreme. Dupa cateva secunde de gandire, am concluzionat. Seamana foarte mult cu Heroes. De aici si pana la o cautare pe IMDB au mai fost cateva zeci de secunde, ca sa aflu ca e vorba de acelasi autor – Tim Kring.

Acum, daca esti fan Jack Bauer (Kiefer Sutherland), cred ca e aproape imposibil sa rezisti tentatiei si sa nu te uiti la acest nou serial. Iarasi, daca ti-a placut Heroes, s-ar putea sa te atraga stilul acestui film, desi acesta din urma (Touch) parca e mult mai ametior si mai incurcat . Acum e si greu sa spun dupa doar doua episoade, ca nu s-a conturat inca foarte clar actiunea. Mai ales ca in 24 actiunea se petrecea in ultimul episod. Partea buna e ca de data asta „Bauer” salveaza vieti, spre deosebire de 24, unde mureau toti de erau pe langa el. Chiar faceam glume, ca vrea sa se spele de pacate.

Actiunea se desfasoara in jurul unui copil autist care incearca sa comunice cu tatal sau prin numere. Copilul vede legaturile dintre oameni si incearca sa modifice anumite anomalii ale universului. O faza care mi s-a parut foarte interesanta a fost cea cu telefonul care calatoreste de jur imprejurul lumii si fiecare face poze sau se filmeaza cu el si il da mai departe. Mi-as dori sa existe un asemenea telefon sau un astfel de proiect facut de o agentie de publicitate.

De asemenea, nu stiu daca filmul este un manifest pentru copiii bolnavi de autism sau doar autorul se foloseste de anumite aspecte ale acestei „boli” pentru a crea un scenariu fantastic.