Scrisoare către soția mea

Posted by

M-ai întrebat despre visele mele și cum de visez eu să călătoresc când abia reușesc să îmi dau 2000 de lei pe lună, salariu din firmă, mai ales că pentru călătorii trebuie multe mii de euro.

Am stat și m-am gândit, ce alegeri aș fi avut, ce alegeri aș fi făcut, ce aș fi putut face pentru visele mele. Cum aș fi călătorit, aș fi avut mașină sau poate doar o simplă motocicletă și un cort din acela mic cum am văzut noi prin Turul Europei 2015. Am făcut presupunerea că totuși aș fi avut și eu un mijloc de transport, fie mașină mică, fie motocicletă, deși știu eu un băiat care s-a dus să vadă aurora boreală cu autostopul. Desigur, eu nu sunt ca Bogdan și nici nu cred că mai am vârsta la care să iau un rucsac în spate și să plec la drum fără niciun ban în buzunar.

Dar m-am pus în situația în care sunt pe 1 ianuarie 2024 și am hotărât că anul acesta să călătoresc, să călătoresc mult, mult mai mult decât anii trecuți, când am zis mereu, lasă că mergem la anul, și din nou și din nou, lasă că mergem la anul.

M-am gândit atent ce alegeri aș fi avut, ce variante aș fi avut. Aș fi putut lua banii de pe bursă, aceia investiți cu greu și multă trudă și m-aș fi putut plimba cu ei. 41.400 de lei mai exact, dar pentru că te iubesc am vândut tot ce aveam pe bursă ca să îi îngropăm în cărămizi, acolo unde îngropăm an de an, vise, speranțe și ani din viață. Cei 41.400 de lei, adică 8280 de euro mi-ar fi ajuns pentru o călătorie de peste 82 de zile (aproape 3 luni), dar am renunțat la acești bani în favoarea unui vis care nu a fost niciodată al meu dar pe care am hotărât împreună să-l realizăm.

Dar ia să vedem, aș mai fi avut și alte alegeri?

Pentru că mă gândesc și la viitorul nostru, acela de peste ani, când vom fi niște pensionari sper eu fericiți, am reînceput să reinvestesc pe bursă, să încerc cu disperare să recuperez portofoliul pierdut, să încerc să ajung măcar la punctul unde eram la începutul anului înainte de a renunța la cei 41.400 de lei. Și am reușit să strâng și să investesc 24.800 de lei. Aș fi putut alege să nu investesc, să nu mă gândesc la viitor, să mă uit la visul meu și cu banii aceștia, aproximativ 4960 de euro să călătoresc peste 49 de zile. Ar fi putut fi și asta o alegere, o alegere poate ușor de luat în alte condiții, o alegere care mi-ar fi adus 49 de zile de călătorie, cam cât vreau să dureze acest proiect pe care eu l-am denumit simplu Turul Europei 2024.

Și totuși aș mai fi avut o alegere…

Am presupus încă de la începutul acestui articol, sau acestei scrisori dacă vrei, că aș fi avut deja o mașină, da știu „noi” avem o mașină, una pe care eu nu pot să-mi pun niște amărâte de autocolante magnetice cu Fabrica De Bani, pentru că te fac de râs și comentează mereu maica-ta că ce-s cu ele. Sunt reclamă la un canal de YouTube axat pe educație nu la vreun cont de OnlyFans.

Așa că aș mai fi avut o alegere finală, aș mai fi avut 28.000 de lei (bani pe care îi strâng cu greu pentru a-mi lua o mașină, o mașină care să-mi ofere puțin mai mult confort când călătoresc și pe care să-mi pot pune ce stickere și autocolante doresc. Banii aceștia, aproximativ 5600 de euro mi-ar mai fi oferit mai bine de 56 de zile de călătorie. Dar alegerea mea de a-mi cumpăra un „jaf” de mașină, atât cât îmi permite buzunarul, te deranjează pentru ca nu vreau să-mi iau o mașină mai de familie.

Aș fi avut alegeri? Eu zic că aș fi avut. Asta nu înseamnă că regret alegerile mele. Nu le regret, când m-am înhamat la proiectul ăsta cu Turul Europei 2024 știam că o să fie greu, extraordinar de greu, dar mi-am asumat asta. Mie îmi plac lucrurile dificile, și știu că oricât de greu mi-ar fi găsesc întotdeauna o cale de a-mi îndeplini visele.

Pentru că dacă nu visăm, de ce mai trăim? Și dacă visăm doar de dragul de a visa atunci care mai e rostul viselor, dacă nu încercăm să luptăm pentru a le realiza.