Astazi se implinesc 14 ani de cand propriul vis prindea contur si forma juridica sub forma unei firme, NANOTEL SRL. O firma specializata in special pe software (eu fiind programator la baza) si publicitate online. Cumva, la vremea aceea, percepeam site-urile web ca fiind o forma de publicitate in online si nu o necesitate, ca in ziua de azi si astfel, cine vroia sa-si faca publicitate pe internet, trebuia sa isi faca un site.
Am recitit cu placere – si va invit si pe voi sa o faceti – cum au mers lucrurile in primii 10 ani, cum aratau dupa 11 ani si bineinteles dupa 13 ani. Mi-am dat seama cat de greu a fost in primii 10 ani si cat de interesant a fost in urmatorii 4 ani, de cand lucrurile au inceput sa capete o directie mult mai clara.
Este posibil sa iti conduci firma bazandu-te doar pe intuitie?
Daca ma intrebi in ziua de azi daca este posibil sa conduci firma fara a avea niciun fel de cifre, am sa iti spun direct ca nu este posibil; si totusi trecutul meu – primii 10 ani vin si ma contrazic puternic in argumentarea acestui raspuns. Sunt 10 ani in care intr-adevar firma mea nu a dus-o deloc bine, dar a rezistat fara ca eu sa am habar de ceea ce s-a intamplat din punct de vedere financiar in acea perioada. Sunt 10 ani din istoria firmei care vin si spun clar si raspicat: da, este posibil sa iti conduci firma bazandu-te doar pe intuitie, dar vin eu, cel de azi, si precizez: este o nebunie totala sa faci asta si pierderile pot fi imense.
Ma macina de ceva vreme intrebarea aceasta, motiv pentru care mi-am pus contabila la treaba si i-am spus ca vreau neaparat sa stiu ce s-a intamplat din punct de vedere financiar in cei 10 ani de zile. Nu stiu cate zile a stat prin podul casei scotocind prin arhive, cert e ca mi-a dat lista cu fiecare factura din perioada aceea. Pana prin 2007 nu le aveam pe computer, ci pe formular tipizat, care se cumpara de la o firma specializata.
Ca am fost numai pe pierdere, stiu, dar totodata stiu ca mi-am permis destule greseli in cei 10 ani, greseli care au costat bani, dar au venit cu alte satisfactii. Imi aduc aminte si acum ca imi mersese bine timp de doua luni, era la inceputul verii si impreuna cu sotia ne uitam dupa ceva oferte de cazare in Neptun mai ieftine. Tot uitandu-ne la oferte, mi-a venit stralucita idee sa facem bagajele si sa plecam la mare chiar in noaptea aia. Am fost de doua sau trei ori la mare in anul acela, bineinteles pe banii firmei, apoi cand a venit plata impozitelor si a tva-ului, ce ma mai vaitam ca nu am bani sa le platesc. Cam asa arata perioada aia, cu momente in care trageam sa platesc darile la stat si cu momente cand cheltuiam banii total aiurea. Cine sa-mi spuna ca banii firmei nu-s banii mei si ca din ce incasez nu ramane tot la mine? Si daca mi-ar fi spus cineva, ce credeti ca as fi ascultat?
Prin urmare, uitandu-ma azi la cifrele financiare ale firmei, sunt tentat sa spun ca nu este posibil sub nicio forma sa conduci o firma fara sa ai in fata datele financiare; si am vazut si alti antreprenori care sunt de acord cu mine. Ce s-a intamplat in acei 10 ani, a fost intuitie, a fost noroc, a fost nebunie sau curaj nesabuit…. nu stiu sa va raspund, cert e ce s-a putut.
O scurta istorie in cifre a primilor 10 ani
In exclusivitate, dupa 14 ani de cand conduc aceasta companie, am avut parte si eu de o parte din cifrele din acea perioada. Dupa cum va spuneam mai sus, pana in 2007 cand a trebuit sa ma angajez, am trait cumva pe banii firmei si, chiar daca au fost si perioade in care sotia era cea care sustinea cheltuielile casei, niciodata nu au intrat bani in firma din bugetul ei sau al familiei. De asemenea, dupa cum v-am povestit si mai sus, au fost momente in care banii firmei intrau in casa si cred ca doar 2007 a fost anul in care lucrurile au mers cu adevarat prost.
2002 – desi este anul in care am infiintat firma, fiind luna decembrie, abia in ianuarie anul urmator am reusit sa fac prima factura.
2003 – am avut o cifra de afaceri de circa 1150 de euro, 4.183 lei mai exact si cred ca undeva la 300 de lei pe luna tot mi-ar fi ramas daca as fi condus afacerea in modul in care o conduc acum.
2004 – o crestere spectaculoasa si neasteptata, aproape 10500 de euro cifra de afaceri, 37.994 lei, este si anul cel mai bun din istoria firmei, probabil este anul in care a avut loc intamplarea de mai sus.
2005 – o scadere brusca la doar 1400 de euro cifra de afaceri, 5.075 lei, si probabil e anul in care ma uitam la filme si cand ma sunau clientii sa ma duc la ei, le spuneam ca suntem foarte ocupati si nu avem timp. Totusi, dintre cheltuielile majore pe anul acela, este un telefon Nokia 7710 care a costat 1700 de lei.
2006 – o cifra de afaceri de aproximativ 4000 de euro, 14.272 lei, anul in care cumva am reusit sa fac o achizitie si o investitie importanta in firma, de 29.517 lei, un autoturism Dacia Logan, cumparat nou.
2007 – desi am avut o cifra de afaceri de aproximativ 5000 de euro, 16.431 lei, e anul in care a venit criza si chiar daca la televizor se vorbea despre faptul ca nu ne afecteaza, micile afaceri, precum cele pe care le desfasuram eu, au fost primele afectate in mod direct. Micii investitori care incercau si ei cate ceva in online au disparut cu totii si astfel sume de 20-30 de euro pe care le incasam de la diversi clienti au disparut si ele odata cu acestia.
2008 – o cifra de afaceri de doar 1300 de euro, 4.819 lei, probabil si datorita faptului ca eram proaspat angajat intr-o multinationala si cumva firma trecuse in planul secund, era doar un vis pe care candva speram sa-l redresez.
2009 – criza, job, firma se ducea rapid in jos, astfel incat am inregistrat doar 100 de euro cifra de afaceri, 495 de lei, si daca cumva credeati ca ati vazut ce e mai rau, stati sa vedeti ce urmeaza.
2010 – anul in care pot sa spun ca am dat faliment, cifra de afaceri: zero, este si anul pe care l-am resimtit cel mai greu, tocmai se reintrodusese impozitul forfetar si am fost nevoit sa platesc cam 500 de euro impozit, desi nu inregistram niciun venit. Am fost sfatuit sa suspend activitatea firmei, am refuzat. Oricat de greu ar fi fost anul acela, nu aveam de gand sa renunt la visul meu si, la fel ca in ziua de azi, falimentul nu e ceva care sa poata fi luat in calcul.
2011 – incet, incet, cu datorii la fisc si cu popriri pe conturi, ne-am revenit, am avut o cifra de afaceri 830 de euro, 3.550 lei, si speranta incepea sa nutreasca si ca visul meu ar putea deveni realitate.
2012 – anul in care apar primele cifre, in care la final de an sunt putin pe plus, si cumva constientizez asta, o cifra de afaceri de 1100 de euro, 4.872 lei, imi da sperante ca lucrurile ar putea merge bine sau mai bine.
Acestia au fost primii 10 ani, o perioada in care am invatat multe si am facut multe greseli.
2013 – anul in care am inceput sa tin cat mai clar socoteala cheltuielilor si a veniturilor in firma, o cifra de afaceri de 3600 de euro, 16.083 lei face si ea ca lucrurile sa mearga mai bine. Inca un an in care nu am mai iesit pe pierdere. A fost pe zero sau foarte, foarte aproape de zero, dar lucrurile incepeau sa capete o alta forma.
2014 – un an prost, doar 2000 de euro cifra de afaceri, 8.706 lei, am iesit si pe pierdere la final de an.
2015 – anul asumarii, mi-am dat seama ca visul meu nu poate functiona cu un program de 8 ore intr-o multinationala, asa ca am ales sa fac marele pas si sa-mi dau demisia. Cu o cifra de afaceri de 3600 de euro, 16.122 lei, majoritatea facuti in partea a doua a anului si cu ceva investitii majore la inceputul anului, nu am reusit sa ies pe profit. Nu aveam cum sa ies pe profit, dar dupa atatia ani stiam in sfarsit ce am de facut, am inceput sa am pentru prima data salariu, un salariu de doar 209 lei de care toti au ras si am plecat la drum cu o datorie de care am scapat abia in urma cu cateva saptamani.
2016 – estimez o cifra de afaceri de peste 12.000 de euro, 55.613 lei pana acum cateva zile, cand am lucrat la acest raport, este anul in care ies pe profit, un profit care mi-a permis sa scap de datoriile din ultimii ani, sa am un salariu de care momentan sunt multumit, inca nu pot sa spun ca e decent si, de asemenea, mi-am permis sa am parte si de alte cateva beneficii in cadrul firmei.
Ce urmeaza?
V-am mai vorbit despre planurile mele de dezvoltare in cadrul altor articole, nu am sa ma repet aici, vreau sa va spun doar atat, o vorba pe care o spun inca de la inceputurile firmei: „Ziua in care voi avea un angajat platit 8 ore pe zi va fi o zi mare pentru firma mea”. Ei bine, acea zi se apropie cu pasi repezi, foarte repezi, iar eu trebuie sa fiu pregatit sa fac fata noilor provocari din business in anul care urmeaza.
La Multi Ani, cu profit cat mai mare !
Am citit cu interes toti pasii marunti facuti de tine si m-a impresionat spritul de lupta pe care il afisezi. Sper ca sa iti mearga si mai bine treaba in anii ce vor veni. De cateva luni sunt si eu interesat de asfel de chestii iar experienta ta m-a convins ca trebuie sa fii ordonat si cu mintea limpede cand conduci o firma. Succes