48 de ore de nebunie

01:00 – Ne pregatim sa plecam „in the middle of nowhere”. Desi locatia suna putin nebuneste, suntem aproape sigur ca o sa ne distram de minune, ni se promite vreme cu mult soare, plaja si valurile marii.

02:00 – Am incarcat bagajele deja in masina si, impreuna cu Dana, am purces la drum. De fapt intai spre Bucuresti, unde urmeaza sa ne intalnim si cu o parte din grup si de acolo mai departe spre mare.

03:00 – Am ajuns la locul de intalnire. Exact la fix, cat sa ne intalnim cu Luminita si Mihai, care erau deja pregatiti de aventura (nu stiau saracii ce anume o sa ii astepte). Ciprian si fetele se lasa asteptati, ajung intr-un final, el constata ca a uitat cardul acasa, asa ca se duce dupa el.

04:00 – In sfarsit, plecam sprea autostrada, aglomeratie mare, toata lumea pleaca din Bucuresti spre mare la final de saptamana.

05:00- Ciprian isi da seama ca ii mai trebuie o piesa la Samurai, asa ca scoate din portbagaj o bara de metal de vreun metru si se apuca sa o monteze intr-o parcare de pe autostrada. Piesa care leaga cele doua punti de tractiune. Termina cu piesa si plecam mai departe la drum.

06:00 – Suntem pe autostrada, mergem destul de incet, pentru ca Ciprian are si barca legata de masina.

07:00 – Blocati in trafic, se merge bara la bara, accident, vreo 10 masini pe margine, fiecare mai mult sau mai putin stramba, mai mergem putin si gasim un tir si el accidentat.

08:00 – Iarasi blocati in trafic pe o lungime de 3 km, e coada pana la statiile de taxare, profit de ocazie si trece Dana la volan, iar eu fac poze de pe podul care trece peste Dunare. Trece un vas de croaziera, iar eu ii fac poze. Apoi mergem mai departe spre Navodari.

09:00 – Am oprit la un Penny Market din Navodari, apare si cealalta masina, un Mitsubishi alb, cu Norbert si sotia, plus Robert. Mai avem putin si ajungem pe plaja.

10:00 – Am intrat pe o poteca asfaltata care ne duce la plaja. Deja visez la o baie racoroasa in mare. Imi fac planuri, pe la 11:00 termin de asamblat cortul, pe la 12:00 cel tarziu sunt in apa, racorindu-ma. Mama, ce misto o sa fie!

11:00 – INCEPE NEBUNIA. Drumul se termina intr-un mare lac, multi lasa masinile acolo si pleaca prin apa catre plaja care pare sa fie undeva la 500-800 de metri. E clar ca nu o putem lua pe acolo, aflam de un drum prin sat care ar duce tot pe plaja, dar nu ne surade ideea. Vedem un drum lateral care mai cu baltoci cu namol, mai cu drum uscat, pare sa duca undeva, nici noi nu stim unde, dar decidem sa o luam pe acolo. Fetele se opun. Eu, Ciprian si Norbert o tinem pe a noastra ca se poate pe drumul ala. Norbert se uita la Loganul meu si nu pare prea convins ca e bine sa facem asta. Eu ii explic calm ca Loganul meu are suflet de 4×4 in el si ca sa nu isi faca griji.

12:00 – Se termina drumul, am trecut deja prin vreo doua mlastini, in una din mlastini Loganul meu sta la 6000 de ture la viteza intai, tractat de Samurai care trage si el din greu, apa cred de jumatate de metru, suntem prin stuf, cu chiu cu vai reusim sa trecem. Ajungem pe un dig de pamant uscat, dar care se termina la cativa metri de plaja, intre el si noi un lac mult prea adanc si pentru un 4×4. Cautam alt drum. Norbert pleaca cu Mitsubishi in cautarea altui drum. Ma gandesc cu groaza ca a fost doar o chestie de noroc faptul ca am traversat mlastinile respective si ca ar fi un adevarat cosmar sa trebuiasca sa ne intoarcem inapoi.

13:00 – Norbert s-a dus undeva, nu se stie unde, ce si cum. Lasam Loganul cu fetele in mijlocul mlastinilor si decidem sa plecam cu Samuraiul sa vedem ce ne mai asteapta daca mergem inainte. Sunt calare pe geam si ma uit la pamantul de sub roti care e cand uscat, cand o mlastina destul de adanca. Din cauza stufului, Cipri nu vede mai nimic, iar eu ii dau indicatii despre ce se afla sub roti. La un moment dat, gasim o bucata de pamant uscat, dupa care o baltoaca de vreo 2 metri care nu ar parea sa ne dea batai de cap. Cand ne dam seama ca e prea adanca, suntem deja cu jumatate din Samurai in ea. Nu reusim sa iesim. Apare Norbert dincolo de balta, spunandu-ne ca a ajuns la drumul pietruit, dar ca atat a ocolit mlastinile, incat nu stie exact pe unde trebuie sa o luam. Oricum nu pare deloc cea mai buna varianta sa incercam sa venim cu Loganul pe unde am venit cu Samuraiul, asa ca trebuie cautat drumul pe care a luat-o Norbert.

14:00 – Dupa o ora de chinuiala sa iesim din groapa, ne suim pe Samurai, vedem Loganul undeva in camp, Cipri se duce de-a dreptul dupa sufe, Norbert  intra pe o portiune mai usca cu Mitsubishi si dupa cateva incercari reusim sa scoatem Samuraiul din groapa.

15:00 – O luam cu Samuraiul drept catre Logan ca oricum nu pare sa conteze daca incercam sa ocolim sau nu baltile. Din nou pe capota. Din nou adrenalina cat nu am avut parte cumulat in ultimul an de zile. Ajungem la Logan. Ciprian pleaca dupa Barca abandonata si ea undeva mult mai in spate in mlastini. Cand revine o iau eu in fata urmarind cu atentie urmele lasate de Mitsubishi prin iarba. Cand le pierd opresc le caut si continui. Intr-adevar „drumul” pare sa fie un zigzag cu viraje foarte stranse si un fel de du-te – vino intre balti. La un moment dat o ia Ciprian in fatza si bineintele ca pierde urmele asa ca ajungem iar intr-o mlastina nu prea adanca. Ne mai despart 20 de metri de drum dar si o mlastina mult prea adanca ca sa fie trecuta de Logan chiar si tractat. Decidem sa ne intoarcem sa cautam urmele.

16:00 – Ajungem la drum in sfarsit, URA, victorie. Mai avem putin si ajungem pe plaja. Suntem fericiti. Din nou fac socoteli pe care nu ar trebuii sa le fac. Norbert o ia inainte, desi drumul e uscat la un moment dat dam de niste balti cu mall. Mitsubishi trece fara probleme prin ele, eu sunt deja pe puctul de a ceda psihic dupa atata adrenalina asa ca nu mai tin cont de nimic si urmez doar aceleasi urme prin care trece Norbert. Ajung la plaja, mai sunt 10 metri si mult, mult nisip, incerc sa trec dar pierd usor din viteza si imi dau seama ca nu o sa reusesc sa trec de micul mal care ducea exact pe plaja. Ciprian rame si el cu remorca si Samuraiul in acelasi nisip putin mai in spate. Apare un „localnic” cu un 4×4 mult mai serios si cu cabluri, care ne trage si pe mine cu Loganul si pe Cipri cu tot cu Samurai si barca pe „drumul” de pe plaja. Impins reusesc sa merg pe nisip desi imi dau seama ca daca m-am oprit pe loc o sa ingrop iar rotile in nisip imediat.

17:00 – Am ajuns in sfarsit la „destinatie”. Am incercat mai cu viteza sa intru mai spre mijlocul plajei dar ingrop iar masina si mai serios in nisip. Lumea se arunca disperata in apa satui de ideile a trei nebuni care au tinut mortis sa o ia prin mlastina in loc sa cautam drumul de care ne spuneau oamenii. Eu ma apuc sa montez cortul. Cipri monteaza barca, ia cu el cativa oameni si pleaca cu ea la plimbare.

18:00 – Trece un jeep cu rotile „cat casa” si se ofera benevol sa ma scoata din nisip. Ma intreaba daca vor sa duc masina langa cort dar decid ca mai bine o tin pe nisipul ud de pe marginea plajei gandindu-ma cu groaza ca desi ma duc ei pana acolo va trebui sa o si scot de acolo. Imi explica ca nisipul ud e foarte tare  si ca sa o tin mai in partea umeda a plajei. Cipri nu se mai vede, nu stim unde e si cat de departe de tarm s-a dus.

19:00 – Termin de montat cortul si ma bag si eu in sfarsit in baia la care visam de dimineata. Afara e cald de ti sa face rau. Apa e calda ca niciodata. Ma gandesc ca cu toate greutatile prin care am trecut ca totusi o sa fie bine dar si la cosmarul zilei de maine cand va treubii cumva sa scot masina de pe plaja. ma gandesc la dambul de nisip pe care nu stiu cum o sa reusesc sa-l trec daca nici samuraiul nu poate sa-l treaca prea usor. Nici nu imi imaginez ca adevaratul cosmar abia acum e pe cale sa inceapa. Desi ne simtim bine ziua de maine nu ma face sa ma gandesc ca „vreau acasa la mama”. Imi place adrenalina, dar ziua de azi se pare ca mi-a adus o portie mult prea mare. Sunt vesel si totusi putin suparat-ingrijorat.

20:00 – In sfarsit se intoarce si Cipri, destul de greu pentur ca merge contra vantului. Se apuca sa-si monteze corturile, barca o lasa la mal nelegata.

21:00 – Mai e putin si apune soarele, inca nu ne dam seama ce cosmar urmeaza sa inceapa.

22:00 – Cosmarul a inceput, milioane de tantari ne ataca de-a dreptul cu sute de intepaturi. Reusim sa montam un pavilion pe care il inchidem cu o plasa deasa in care ne bagam toti. Dam drumul la niste betisoare antitantari care fac mult fum si omoara o mare parte din tantari.

23:00 – Ne dam seama ca totusi barca nu e ancorata si ca ar fi bine sa o legam cumva de tarm sa nu ramanem fara ea. Ne facem curaj si alergam pana la plaja unde gasim barca bine ancorata, adica pe jumatate plina deja cu nisip adus de valuri si decantat in ea. Ne dam seama ca nu o sa plece nicaieri si revenim in graba in „cortul” protector unde cele 4-5 intepaturi par joaca de copii in comparatie cu ce e afara.

24:00 – Suntem terminati dar nu avem inca curaj sa mergem in corturi. Cipri o tine pe a lui ca vrea sa faca o baie. Noi nu vrem nici macar sa mergem pana la cort gandindu-ne la milioanele de tantari care ne asteapta afara. Si nu exagerez deloc cand spun milioane.

01:00 – Am plecat cu Dana in cort sa ma culc, Cipri a plecat sa faca baie si se intoarce sa-i ia pe ceilalti din cort in apa unde au parte de un fenoment destul de rar intalnit. In conditile in care apa e foarte calda, algele din mare devin fosforescente astfel ca imaginea marii devine ceva asemanator cu noptile din avatar, sau ceva de genul, nu am cum sa va povestesc prea multe pentru ca din pacate nu am fost martor la fenoment. Oricum ceilalti pareau destul de incantati a doua zi de ce au vazut. Din fericire in cort e cald de mori dar nu e nici un tantar. Plasa de deasupra iti asigura aer cat sa nu te sufoci si nici nu pare sa treaca tantarii prin ea.

02:00 – Ma trezesc din atipeala si ma gandesc cu groaza la barca si la faptul ca loganu meu e pe plaja destul de aproape de apa. Imi dau seama ca in timpul nopti din cauza scaderii temperaturii valurile vor devenii mai mari. Nu situ daca sunt mai mari dar stau cu grija ca as putea gasi dimineata Loganul ingropat in nisip lafel ca barca.

03:00 – Dorm, cred ca poate sa crape si cerul ca sunt in cel mai profund somn.

04:00 – Dorm profund.

05:00 – E frig, dar trag un cearceaf pe mine si e mai bine. Adorm la loc.

06:00 – Incepe sa-mi fie cald, din ce in ce mai cald parca

07:00 – Soarele este deja e sus pe cer, cortul sa transformat intr-o sauna in care parca nici sa respiri nu mai poti. Fac o crapatura mica pe care iau aer rocoros de afara, ce bine ar fi daca as putea deschide intrarea la „camera” de tot dar in cort e plini de tantari ramasi la umbra. Mai atipesc, mai pandesc mica intrare sa nu intre vre-un tantar.

08:00 – Ma trezesc. E timpul pentru o baie buna. Fetele sunt deja pe plaja se bucura de soare. Barca e plina de nisip.

09:00 – Ma apuc sa scot cu o vasla pe post de lopata nisipul din barca.

10:00 – Am scos o mare parte din nisipul din barca dar mai e inca pe atat.

11:00 – Se trezeste si Ciprian. Manca ceva si se apuca si el sa scoata nisip din barca. Pare o munca care nu se va termina prea curnd.

12:00 – Ma apuc sa strang cortul, chiar daca nu voi pleca la 12:00 cu Norbert care pare grabit probabil pe la 13:00 e gata si Cipri de plecare.

13:00 – Reusim sa scoatem o mare parte din nisip si sa ducem barca la apa unde o rasucim pe toate partile ca odata cu apa care se scurge din ea sa iasa si nisipul depus prin toate cotturile. Desciperim ca e un mod placut de a te juca cu barca intoarsa cu fundul in sus si ne suim calare pe ea, o invartim pe toate partile , toata lumea e in apa si se distreaza.

14:00 – Norbert se grabeste si pleaca inainte. Nu vrea sa prinda autostrada blocata de cei care se intorc la sfarsit de weekend de la mare. Eu raman cu ciprian inca putin ca in el mi-e speranta sa ajung la drumul de piatra.

15:00 – Ciprian muta rotile remorcii mai in spate ca sa echilibreze mai bine barca in remorca si sa o poata tracta mai usor.

16:00 – Inca monteza la remorca suporti de barca, bar din spate cu stopurile, etc.

17:00 – Urcam barca in sfarsit in remorca si ne apucam de strans bagajele, cum bara cu stopurile era inca data jos reuseste sa o atinga putin cu roata si sa sparga un stop.

18:00 – A terminat de reparat stopul de la remorca si de montat bara la loc. Ne apucam sa stragcm corturile,

19:00 – Cipri tot strage si plaja e inca plina de lucruri, sunt ingrijorat ca se face seara si eu sunt inca cu masina pe plaja. Nu-mi doresc decat drum cu asfalt.

20:00 – Suntem aproape gata de plecare. Un tip cumsecade cu ATV-ul imi da sfaturi despre cum sa merg cu viteza a II-a pe nisip si ca drumul pe care am venit desi pare nasol e cel mai bun de intoarcere pentru ca pe cealalta varianta el a rupt cardanul la ATV si ca nu ma sfatuieste.

21:00 – In sfarsit suntem gata de plecare, desi ma gandesc cu groaza cum o sa trec malul de nisip, incerc sa fiu optimist. Bineinteles ca raman blocat in mal, desi soarele nu a apus un nor pus in fata lui face ca tantari sa apara cu miile din nou, Sunt stresat, muscat de tantari, satul de toate alea. Reusesc sa scot cu schiu cu vai, tractat de Samurai, Loganul din duna de nisip si cautam sa trecep prin niste maracini care me pot obtine ceva mai multa aderenta. Rup putin bara de plastic cand sunt scos din nisip dar ce mai conteaza daca am putut macar sa o scoatem.

22:00 – Am ajuns in Corbu, pup asfaltul si sunt fericit ca totul sa terminat cu bine pana la urma. Prin mufa care atarna pe sub masina si care imi creea in zgomot ciudat care ma facea nesigur ca voi ajunge acasa cu masina, analizez cam ce si cum si constat ca masina inca odata este intr-o stare foarte buna de functionare si plecam la drum spre casa. Cipri se indreapta spre Constanta unde cauta o statiune mai normala satul si el de miile de tantari, eu o iau spre Bucuresti pe drumul vechi.

23:00 – Merg incet, sunt obosit, ma deranjeaza chiar si masinile de pe contrasens care au faza mica.

24:00 – Am ajuns la Slobozia, Pare sa nu mai fie asa mult de mers, trei bucati de 60 de km, una pana la Urziceni, una pana la Bucuresit si una pana la Ploiesti. Cam 3 ore de mers fiecare.

01:00 – Am ajuns apoape de Urziceni, trag pe dreapta si dorm vreo 15 minute. Dupa care ma trezesc si incerc sa traversez orasul manant de gandul ca mai e atat de putin pana acasa. ……………………….

02:00 – In sfarsit o spalatorie deschisa non-stop, intoarcem masina pentru ca e pe partea cealalta si o bagam la spalat. Ii explic ca nu vreau sa arate masina ca noua dar ca vreau sa scoata tot nisipul de pe sub masina, de pe la roti si mai ales apa cu sare depusa peste tot pe masina.

03:00 – Lasam pe Luminita si Mihai in Bucuresti si plecam spre Ploiesti. Parca m-am mai trezit putin si mi-e mai bine.

04:00 – Sunt deja in drum spre Ploiesti mai am putin si ajung acasa.

04:35 – Gata sunt acasa, intreg si nevatamat.

04:40 – Dorm.

P.S. Pozele si corectarile urmeaza ulterior.