iul. 21

Consignatia 70 80: Proiector diapozitive

Astazi este randul altui obiect sa ne spuna povestea lui, si daca articolul de ieri era despre mine si despre radioul cu lampi, astazi voi vorbi despre cel mai bun prieten al meu si despre al lui proiector de diapozitive. Despre el v-am mai vorbit, chiar in articolul cu care am castigat concursul de bloger oficial la Social Networks Conference 2011 si probabil si cu alte ocazii pe acest blog.

Daca m-ai fi spus sa fac o lista cu 1000 de obiecte care au fost in preajma mea in copilarie, sa mor de as fi pus proiectorul de diapozitive pe lista. Era un obiect de mult uitat. De aceea primul impuls cand l-am vazut in vitrina la Consigatia 70-80 a fost sa pun mana pe telefon si sa il sun pe „frate-miu”.

„Salut, mai sti tu proiectorul ala de diapozitive la care ne uitam la povesti pe peretele din camera ta, ei bine uite acum ma uit la unul. Sunt la Gradina Ordinului Arhitectilor, cei de la Pepsi au o expozitie extraordinara pe care trebuie neaparat sa o vezi zilele urmatoare, iti faci timp si o vizitezi ca merita din plin. Au si maroco, si patine cum avea sorta, si multe chestii mistoo asa ca trebuie neaparat sa o vizitezi.”

Revenind la proiector. Il cumparase taicasu dar noi fiind mici nu aveam voie sa umblam cu el, asa ca stiam unde e ascuns si il luam pe furis si ne jucam cu el. Initial nu aveam diapozitive, apoi mi-am amintit eu ca am unele puse bine de tata si sa le luam pe alea. Doua zile mai tarziu subtlizasem diapozitivele din sertarul unei sufragerii mereu incuiate (stia tata ce stia) si ne uitam la ele. Erau poze cu mine de cand eram mic, adica si mai mic. Neintelresant asa ca ne-am plictisit repede. Cateva ile mai tarziu am facut rost de microfilme (sau naiba stie cum se numeau) si proiectam povesti pe perete, era foarte misto, stiam sa citim, ce mai.

Si toate a fost frumoase pana intr-o zi cand s-a ars lampa. Deja eram cu morcoful in poponet ca o sa ne certe parinti, defapt pe el, dar l-am pus la loc si pe urma cred ca a fost dat uitarii.

Oricum cred ca sotia mea abia astazi va intelege de ce o tot tin eu intruna de ani de zile cu dorinta de a cumpara un videoproiector la care sa ne uitam la filme. Ei bine draga mea , acum vezi de unde se trag aceste „sechele”.

proiector diapozitive 70-80

  1. Da , super aminitiri …. din ce imi aduc aminte proiectorul nostru era crem si sa rezolvat si problema aia cu lampa in cele din urma … dar atunci nu mai era de actualitate.
    Ar fii frumos in lista de amintiri sa incluzi si : telefericul instalat intre balcoane , cartul cu pedale pe care il aveam si de pe urma caruia profitam cind mai lasam si copii din cartier sa faca o tura , patiniele cu rotile cu care ne dadeam pe irep …si uimirea mea cind una din roti sa desprins si fugea mai tare ca mine la vale … sper sa prinzi cit mai multe.

  2. Urmeaza si patinele zilele astea, nu am uitat de ele stai linistit. Restul nu existau poze in consignatia de aia nu voi povestii de ele chiar daca nu le-am uitat, mai era si castelul din placaz, si macheta cu lacuri si apa, trenuletul, ai avut o groza de jucarii cand erai mic.

  3. Mda numai ca ala nu e proiector de diapozitive ci de diafilme. E naspa sa ai amintiri din copilarie adr sa fie vagi, sa incurci merele cu perele.

Comentariile sunt inchise.