Asa cum am promis, o sa fac un scurt review al cabanei in care am stat de Revelion. Daca vi se pare ciudata denumirea ei, sa stiti ca pe tot varful ala de munte nu prea exista cabane cu nume distincte, ci doar La Razvan, La Mario, La Marius etc. Sau cel putin asa am vazut eu la prima vedere. Exista si un centru sportiv, existau si cateva locatii misto pe acolo, dar in mod clar nu cea la care am nimerit eu.
Acum sa nu credeti ca vreau sa fac reclama negativa omului, dar vreau ca acest post sa fie un ajutor pentru cei care vor sa se duca acolo si sa mearga in cunostinta de cauza. Cum spunea o prietena cand am ajuns acolo: „Acum inteleg de ce nu am gasit poze pe internet despre aceasta locatie”. Deci vom avea poze si sunt sigur ca unora le va placea locatia rustica din varful muntelui, chiar daca eu a doua oara nu cred ca ma mai duc acolo, sau in nici un caz pentru suma de bani pe care am platit-o.
In primul ran,d sa incepem cu camera in care am dormit si care am obtinut-o prin bunavointa unui bun prieten care a cedat „patul” lui vazand ca sotia mea era neagra de „fericire”.
Si din celalalt unchi unde se poate vedea usa catre o mica bucatarie si o „baie”
Si aici avem poze cu mica bucatarie, care era putin mai mica decat o camara si care avea in dotare si un fel de baie, adica un wc intr-o cusca de dadeai cu capul de perete daca te aplecai prea in fatza cand stateai pe wc. Era atat de mica „baia” incat din 3 poze in care am incercat sa suprindem cat de cat wc-ul nu a iesit nici una. Cred ca trebuia o camera speciala care sa aiba un unghi foarte mare. Oricum, ca sa va dati seama de marime, lifturile de la blocurile alea vechi de pe vremea lu nea nicu au o suprafata mai mare decat baia asta.
Acum urmeaza camera in care urma sa dormim daca nu ar fi fost al meu amic amabil sa-mi dea locul lui. Era un fel de camera de camin studentesc cu 6 paturi (12 persoane) dar intr-un spatiu cam pe jumatatea unei camere studentesti, deci studenti bucurati-va ca aveti spatiu, exista si locatii mai inghesuite.
Iar in final, o poza de la sala unde am petrecut revelionul. Masa am luat-o in general intr-o alta cabana intr-o sala de mese amenajata adhoc intr-o chestie careia nu am reusit sa ii definesc exact scopul si despre care o sa va povestesc mai jos. De revelion veneau ceva musafiri la „el patron” si nu putea sa ne primeasca in acea sala de mese mai acceptabila, asa ca am folosit cu succes sala de mese a cabanei.
Despre sala de mese in care luam masa in general nu pot sa va spun decat ca arata foarte interesant. In partea din fatza era o terasa, si aducea chiar cu o sala de mese care vara se extinde si in exterior. In dreapta era un jacuzzi acoperit si un dus. In stanga camerei gaseai un romantic semineu cu o plasma cat toate zilele cocotata pe el. Iar in partea din spate unde era si usa gaseai pe perete un bar plin de bauturi interesante. Deci la fiecare intoarcere de 45 de grade a privirii gaseai cu totul altceva, destul de opus cu ceea ce tocmai zarisei cu 45 de grade inainte; si totusi era doar o sala de mese. Din pacate, vad ca nu am poze si de la aceasta locatie.
Probabil unora li se pare ok sa stea 8-10 intr-o camera, daca sunt in gasca, dar noua nu ni s-a parut deloc ok sa nu stam macar 4 impreuna sau sa stea frate-miu (amicul de care v-am zis) impreuna cu vreo 6-7 necunoscuti. Si da, poate ca suntem noi fitzosi si nu intelegem spiritul muntelui, nu stiu ce sa zic. Am dormit si in conditii mult mai grele la Vf. Omu, dar totusi ne-a costat cazarea 2lei / persoana/ pe noapte, sau 20 de lei camera (da e bine socotit, ca am fost vreo 10 insi in camera aia, unul lipit de altul).
In rest, nu are rost sa mai vorbim despre calitatea mancarii si restul pentru ca si acolo au existat destule nemultumiri. Partea buna insa este ca acei oameni necunoscuti au fost totusi niste oameni extraordinari si ne-am simtit bine impreuna cu ei, chiar daca 80-90% din ei erau de acord ca nu vor mai reveni nici ei la aceasta cabana.
si…cat va costat cabana totusi ?:D
Si eu am fost in Parang, doi ani la rand. Am stat la cabana ANEFS, cu studentii de acolo. Camerele erau mult mai mari, dar ca-n tabara: friguroase si cu mobilier vechi.
Mi-ai trezit amintiri placute, pentru ca in fiecare seara mergeam „La Razvan” sa dansam, si sa bem ceva sau „La Ghiocelul” sa mancam prajituri si sa jucam o carte. Dupa aceea, ramaneam incuiati pe din afara si intram in cabana pe geamul de la baie. Deh, stingerea la 23 :))
La Marius nu am fost niciodata, pesemne ca nu avea nimic interesant de oferit 😛