Posted by O problema cu care m-am luptat de mai multe ori pana acum, şi care revine iar şi iar, în viata mea. Nu e prima oara când întreb despre ce părere aveţi atunci când cineva foloseşte nickname-ul pe post de branding personal in locul numelui.
De data asta, deşi în esenţă problema rămâne aceeaşi, este puţin altfel, şi poate ca celui ce mi-a scris ii dau putina dreptate de vreme ce am de gând sa întreb iar în stânga şi în dreapta despre aceasta problema.
Spuneam în urma cu câteva luni (un an şi câteva luni) despre evoluţia mea personala, şi bineînţeles ca de atunci evoluţia mea a continuat, atât la job cât şi ca blogger. Aceasta evoluţie bineînţeles ca sa văzut şi astfel au început sa apară voci care sa spună ca Haotik nu mai este un nume potrivit pentru mine, ca nu mai este profesional, ca ar trebui sa ma cheme Dragos si nu Haotik.
Si întrebarea care mi-o pun este cât de mult influenţează din jur în sens negativ nickname-ul meu. Dacă am demonstrat ca sunt în stare sa fiu ordonat, serios, sa îmi respect deadline-urile sau sa îmi fac treaba bine, indiferent dacă e vorba de job sau de un eveniment la care am fost invitat atunci de ce nu poate sa ma cheme Haotik? O întrebare care îmi chinuieşte sufletul, pentru ca în evoluţia mea a trebuit sa renunţ la multe, (sa le zicem obiceiuri proaste) dar oare va trebuii la un moment dat sa renunţ şi la „nume”.
Dacă oameni din jurul meu vad astfel lucrurile: dacă te cheamă Haotik e clar ca eşti o persoana neserioasa, pentru ca numele tău e neserios, au ei dreptate sau e doar limitarea mea si ar trebui sa încerc sa stau în compania unor oameni care nu au astfel de limitări?
Si, DA, mi-e frica ca ar putea avea dreptate ei şi nu eu, şi DA, mi-ar fi greu sa renunţ la nickname-ul meu pentru ca fără el parca nu mai sunt nimic, pentru ca fără el nu mai sunt eu, şi ce mai contează dacă sunt respectatul domn Schiopu dacă Haotik a murit.
De ce îmi pasa de părerea celorlalţi? Pentru ca un om care nu are prestanţă nu primeşte măriri de salariu, nu primeşte invitaţi la evenimente profesionale, nu primeşte nimic ca e vai mama lui de haotic şi dus cu capul.
Si da, astăzi sunt EMO (probabil de la vremea de afara), las’ ca mâine’s TRU ca apare diseara iar articol cu mine în ziar.
1- Fara nickname sau cu nickname tot tu esti, poate sa te cheme si Vasile ca tot la fel vei scrie si vei gandi
2- E adevarat ca nu este un nickname care sa inspire seriozitate, dar asta nu inseamna ca toti vor gandi asa.
3 – Daca cineva isi face o impresie, fie ea buna sau nu, despre tine dupa nume inseamna cu siguranta ca acel cineva nu e tocmai smart
Treaba sta in felul urmator. Nu te impiedica nimeni sa-ti folosesti nickname-ul. Si eu sunt Sadak, pana la urma. Insa undeva, acolo, in About, scrie si numele meu, si sunt bloggeri care ma stiu si ma striga pe nume. Pana una, alta, cu numele dai cu subsemnatul in viata reala, nu cu nickname-ul.
Folosirea pseudonimului nu este o problema. Problema este, de fapt, ascunderea numelui real. Daca e ceva de care sa iti fie teama (ceea ce nu e cazul tau) spune in About ca pur si simplu nu vrei sa-ti stie lumea numele, ca ai tu motivele tale. Daca le ascunzi insa fara sa spui si de ce, atunci lumea va crede ca esti doar o identitate in online si atat. Va crede ca in online vrei sa fii cu totul altceva decat esti in viata reala. Si asta nu place.
Greu de argumentat în scris, dar o să încerc:
1. piticu, siropel sau visurat ţi se par nume „profesionale”? Crezi că cei de mai sus (de ex) nu au parte de invitaţii, maşini în teste sau campanii pe blog datorită numelui?
2. acţiunile tale pe online sunt strâns legate de nickname-ul tău, corect? Dacă ai fi DS te-ai comporta altfel decât H?
3. online-ul este încă, pentru cei mai mulţi dintre utilizatori, o alternativă la realitate. Este locul unde poţi să înjuri deşi pe stradă n-o faci, poţi să urli deşi printre oameni te simţi timid, poţi să fii sexy deşi în realitate eşti contabil chel şi cu ochelari.
Recunoaşte că unele lucruri pe care le face H nu le-ar putea face DS, ever! Oricum Haotik n-are nici buletin nici CNP aşa că de ce să nu-l foloseşti ca scuză?
4. Haotik chiar sună omeneşte pe când waven … 😀
Waven vrei si tu sa faci parte din „grupul oamenilor care stau pe intuneric si au nick-uri dubioase pe net”?
later edit – eu pe Twitter sunt roxuuu asta nu inseamna ca mi-am pierdut identitatea ori ca nu mai sunt Roxana Jilaveanu sau Roxu
Mi se pare ca Waven ti-a dat cele mai bune exemple din online care ar trebui sa te linisteasca.
@Roxu: eu chiar plătesc cotizaţie la clubul ăla 😀
@waven au incercat sa ma pacaleasca si pe mine, dar era in functie de venit si s-au gandit apoi ca nu ii ajut cu nimic :))
In alta ordine de idei vezi ca adeziunea la club se lasa cu spam pe mail si telefon
Hehe… voi nu stiti un lucru: Haotik e cunoscut drept „Haotik” si la serviciu. Nu e numai porecla lui de blogger.
Acum referitor la subiectul principal al postarii: Haotik, mie mi se pare un pic exagerata identificarea ta cu aceasta porecla. Daca ajungi sa spui ca „fara ea simti ca nu mai esti nimic”, chiar ai o problema de identitate 😀 Totusi nu mai avem 10 ani, sa ne simtim mai mari si mai tari daca ne spunem”Winnetou”, „Testoasa Ninja” sau „Superman” (ma-ntelegi, e vorba de identificarea cu un model, etapa normala in dezvoltarea unui om, dar normala pe la 10-14 ani, nu la 30).
Si imi pare rau sa-ti spun, dar mi se pare firesc ca ceilalti sa te judece si dupa porecla, felul in care te imbraci etc. Sint convinsa ca daca tu ai vedea pe strada o tipa in fusta mini, cu bluza transparenta si amchiata strident, ai considera ca e usuratica si buna de agatat. Felul in care a ales sa se imbrace comunica ceva despre ea. Si cred ca acelasi lucru este valabil si in cazul poreclei – tu ti-ai ales-o, te simti foarte atasat de ea… deci comunica celorlalti ceva despre tine – ceva ce tu tii neaparat sa se stie, ca vad ca tare ti-o mai aperi. 😛
PS: Nu vreau sa se inteleaga de mai sus ca eu consider normala incadrarea oamenilor in tipare in functie de cum se imbraca, cum se poarta, care le e porecla. Insa normal sau nu, constient sau nu, toti ne facem o parere despre ceilalti in functie de anumiti „parametri” gen modul de a se imbraca, de a vorbi etc. Asta-i viata…