Stresul de a fi antreprenor

Am vazut in ultima perioada mai multe articole pe acest subiect si ma gandeam ca, totusi, antreprenoriatul nu este ceva atat de stresant pe cat ar crede lumea. Dupa cateva minute in care m-am gandit la intrebarea din titlu, am concis scurt: „e atat de stresant cat ii permiti tu sa fie”. Pentru ca asta e adevarul, chiar daca lucrurile nu merg intotdeauna conform planurilor, cred ca cei care intra in panica in asemenea momente au cele mai mari sanse sa piarda primii.

Daca esti o persoana care se sperie foarte usor, care e ingrijorata tot timpul de cursul euro, de faptul ca ne-ar putea ataca rusii, de faptul ca am putea iesi din zona euro sau oricare astfel de probleme, atunci eu as zice ca nici macar nu ai ce cauta in antreprenoriat. Pentru un asemenea om, antreprenoriatul ar fi pur si simplu un stres care l-ar ucide incet, incet; si nu exagerez.

As merge cu o comparatie putin mai indepartata si as zice asa: daca ti-e frica de serpi, paianjeni si animale salbatice si te afli in jungla, s-ar putea sa fie foarte stresant pentru tine. Daca esti un explorator inrait si fascinat de a descoperi locuri noi, atunci probabil ca mersul prin jungla nu reprezinta un stres prea mare.

Cam asa si cu antreprenoriatul, cei care se baga in asa ceva sunt exploratori si invata sa-si controleze frici legate de pierderea banilor, falimentul sau orice alte lucruri care se pot intampla pe parcursul acestei calatorii. Asta nu inseamna sa nu fii atent la tot felul de pericole care apar peste noapte si la care nici macar nu te-ai gandit pana atunci. In antreprenoriat, trebuie sa stai tot timpul focusat, pentru ca drumul e mereu plin de surprize (uneori placute, dar de multe ori neplacute).

La inceputurile mele antreprenoriale, ma stresam de la tot felul de lucruri. Partea cea mai trista era ca din cauza stresului nu dormeam bine, sau nu ma mai duceam la somn, iar asta conducea inevitabil la greseli. Cu timpul am observat ca e mult mai productiv sa-mi pastrez calmul si sa caut solutii fara sa ma ingrijorez sau sa intru in panica.

Daca ar fi sa compar perioada ultimelor 7 luni cu stresul pe care il aveam la job, atunci as fi tentat sa spun ca antreprenoriatul nu e stresant deloc. Si ca sa intelegeti mai bine de ce era stresant vechiul job, o sa vin cu un exemplu foarte concludent, zic eu. Acum, daca vreau sa ma duc la Paradisul Acvatic la Brasov, sa ma relaxez 3 ore si dupa aceea sa ma intorc la Ploiesti sa muncesc in continuare, pot sa fac asta. Atunci cand lucram in corporatie, la un moment dat am fost la Paradisul Acvatic, fiind on-call si din 20 in 20 de minute ieseam din bazin si ma duceam la cutia unde tineam telefonul de la job, ca sa-l verific sa nu cumva sa fi sunat. In momentele in care eram on-call, trebuia sa fiu disponibil zi si noapte si sa raspund la telefonul respectiv daca era vreun incident. Si daca credeti ca asta era tot, stresul era si mai mare atunci cand suna si problema era de la vreun server de care nu auzisem in viata mea si nu stiam ce trebuie facut pentru a repara. Asa ca, daca ar fi sa compar acele momente cu cele mai dificile momente din antreprenoriat, as putea zice ca antreprenoriatul e chiar relaxant.

Acum sa nu credeti ca in antreprenoriat nu exista stres; cineva spunea ca antreprenoriatul e precum un rollercoaster, cand esti sus, cand esti jos, dar mie imi plac rollercoasterele, si riscurile, si controlul asupra propriilor decizii. In concluzie, eu nu cred ca este asa de stresant precum ati crede.