Povestea este cat se poate de reala, si oricat de simplu o parea unora siteul ala, eu unu nu reusesc sa destainuiesc din el mai nimic.
De facut cont a fost simplu, oricine isi face cont oriunde in ziua de azi, doar ca aude ca e bine sau ca e curios sa vada ce e acolo. Deci contul l-am facut acum cateva luni bune, apoi nu prea m-am mai preocupat de site. Nici prima oara nu am inteles bine cu ce se mananca dar am zis sa fie acolo vad eu cand am timp mai tarziu sa ma si prind care si cum sta treaba cu minunatul facebook.
Asa ca in urma cu cateva zile am decis sa studiez mai bine problema, si m-am simtit ca o maimuta care vede pentru prima oara … ce maimuta… sa o dam pe proverbe romanesti… ca boul la poarta noua. Si nu era chiar noua poarta dar era al dral de incalcita. Primele dati am vrut sa pun cate ceva pe zidul plangerii (wall). Nu stiu nici acuma daca am reusit, sau pe al cui zid mi-am pus mesajele. Uneori pe al meu, alteori pe al altora. Cand i-am urat La multi ani! lui Enkumber am ramas cu vaga impresie ca am postat mesajul pe zidul amicului lui care ii facuse si el o astfel de urare. Sau poate pe zidul meu, probabil o sa il intreb zilele trecute daca stie ceva de mesajul meu pe ce ziduri ratacite se afla. Deci isi poate purta numele de zidul plangerii pe buna dreptate avand in vedere ca ma ia plansul cand tre sa pun un mesaj pe zid. Al cui zid?
Apoi am zis sa stau prin cont, sa butonam si sa vedem ce lucruri interesante mai gasim. Si am gasit imediat o chestie care continea notificatii. Vreo 10, in care diversi prieteni ma intrebau cate ceva. Primele care mi-au sarit in oki erau cu textul: What’s wrong with you? si m-am speriat, ma intrebam ce naiba am facut de ma intreba prietenii asa ceva. Ma intrebam daca nu am facut cine stie ce prostii prin cont si le-am deranjat, desi nu-mi aminteam sa fi dat la cineva Poke sau alt ceva. Nu, sa nu ma intrebati ce e aia Poke, ca nu stiu, am citit doar intr-un ziar ca fostul sot al unei doamne din Anglia parca care avea restrictie sa nu ia contactul cu ea a fost bagat in puscarie pentru acel poke. De unde am tras concluzia ca nu poke la nimeni ca cine stie ce rele pica pe capul meu.
Dar sa revenim la notification din coltul de jos. Dupa ce m-am mai linistit putin si m-am gandit ca nu e nimic in neregula cu mine, m-am uitat la urmatorul set de intrebari sau mai bine zis la urmatoarea notificare care ma intreba „How Dirty Is Your Mind?”. Era clar ca ceva nu era in regula cu casuta aia asa ca am inchis-o ramanand sa descoper altadata secretele ei.
Langa ea era chatul, eee de asta am mai auzit, tre sa fie simplu si nu are ce sa fie grav in asta. Online la ora aia tarzie din noapte Nona , nu ne cunosteam in mod direct si nici nu cred ca a auzit vreodata de mine, eu de ea am mai auzit prin intermediul unei prietene comune. Asa ca hai sa ne bagam in vorba, in speranta ca nu o sa iau prea repede ignore. Chiar o fi existand ignore pe facebook?!?!?!…
Din vorba in vorba, inercand sa-i explic ca nici eu nu stiu bine cine sunt, dapai sa-i mai spun si ei, imi zice ca poate nu mi-ar strica o poza, si cand tocmai ma pregateam sa-i sau poza cu mine mare macho pe motocicleta, imi explica ca la profil sa-mi pun poza nu sa-i dau ei. Asa ca am lasat imediat chatul, oricum ii era somn si sunt sigur ca terbuia sa-si faca somnul de frumusete si am plecat direct spre butonul Profile hotarat sa bag toate datele posibile si imposibile acolo. De asta stiam unde e dintr-o experienta anterioara.
Bagam poza, care nu aparea de nici o culoare, bagam blogul, ca na sa stie lumea ca eu „este” un pui de bloger in curs de intrare in h-list i-list sau j-list, cred ca h-list (blogerii haotici) si ne mai jucam pe acolo cu datele personale.
Intre timp pe mesenger un prieten ma intreaba ce fac, ii explic ca am „foarte multa treaba” la ora aia (cam 2 jumate noaptea) si ca sunt la un „curs de perfectionare” pentru facebook, bine de auto-perfectionare. Nu apuc bine sa-i spun asta ca si vine, pleosc, un mail in care imi cerea prietenia. Dau click pe link si apare lista cu cereri. Primul el, dau repede accept. Urmatorul nu ma uit prea bine si dau iar accept. Eroare, era o invitatie sa-mi fac ferma alaturi de un alt amic. Si iata-ma ajuns si fermier. De unde stiu de ferme? Ehe toata lumea se joaca porcaria aia de joc, si na cum ma tot invart prin online am mai auzit si eu cate ceva. In fine inchid ferma ca nu de plantat copaci imi artea mie la 3 noaptea si trec mai departe.
Intre timp apare si poza mea la profil, mandru tare de realizarile mele de peste „zi” ma mai uit o tura prin site si inchid computerul.
Maine sa speram ca voi descoperii si alte secrete ale facebook-ului.
„…probabil o sa il intreb zilele trecute daca stie ceva” – poti s-o adaugi la colectia ta de perle. 🙂