O sa incep cu cei calora le dai mai departe leapsa. Niciodata nu am preluat o leapsa care se termina cu : „si de preluat sa o preia cine vrea”, e ca si cum ai spune „luati mah si voi de aici amaratilor”. In general acest joc de leapsa in blogosfera se bazeaza pe intrebari personale. Il dai mai departe acelora care te intereseazasi esti curios ce parere au despre ideile tratate in acea leapsa. Atunci cand a fost vorbe de leapsa cu motivele pentru care scriu pe blog am specificat clar cine sunt cei trei insi care ma intereseaza sa aflu de ce anume scriu eu pe blog.
Probabil ca erau 10 20 de insi care m-ar fi interesat de ce scriu pe blogul lor dar nu ma apuc acum sa pun o lista cu 50 de bloguri. Aici intervine regula numarul doi la o leapsa. Daca nu o dai „cui vrea” nu o da nici la 100 de insi, alege 2-5 persoane dintre persoanele care sunt in sfera ta de interes si transmite-le doar lor leapsa mai departe.
O alta chestie care ma deranjeaza foarte mult e atunci cand pui linkul catre cel care ti-a dat leapsa, pune-l catre articolul cu leapsa si nu catre blogul acelui cineva. De ce e mai bine asa? De cele mai dese ori se pierde usor cel care a pornit leapsa, si daca leapsa aia ma impresioneaza uneori devin curios sa vad de la ce sau de unde a plecat, recent am stat si am rasfoit vreo 100 de bloguri ducandu-ma spre radacinile de acum cateva luni ale unei lepse. Mi-a fost foarte greu atunci cand linkul ducea catre blog si nu catre articol sa iau la rand toate articolele pana am dat de cel cu leapsa. Exista sanse sa renunt daca vad ca nu dau de originile. La ultima cautare de acest gen am trecut prin tot felul de bloguri interesante iar finalul a fost suprinzator.
Un alt lucru foarte util este sa va asigurati ca cel caruia ii dati leapsa stie de ea si ca e interesat de ea. Altfel leapsa are toate sansele sa moara si nu stiu sa va spun unde se duc lepsele atunci cand se duc. 🙂
Se prefera si un link catre cel care a pornit leapsa, dar dupa cum vedeti nu doar ca se pierde pe parcurs dar uneori e si greu de gasit (de catre curiosi ca mine).
Se prefera de asemenea precizat cat mai clar la inceput cam care sunt regulile lepsei, dar atunci cand e vorba de simple intrebari avem noroc si ne prindem noi ca doar trebuie sa raspundem la ele, cand nu-s ies niste povestiri care uneori deraiaza de la leapsa originala.