Fram, puiul care ne testeaza rabdarea in fiecare zi

Posted by

Desi am mai avut 2 caini, unul pe care l-am adoptat de pe strada si care mi-a fost alaturi vreme de cativa ani si un al doilea pui care, din pacate, a stat doar 10 zile in viata noastra si a decis sa se mute intr-o lume mai buna.

Anul acesta insa, de cateva saptamani, a aparut Fram in viata noastra, un pui metis de mama Shar Pei cu tata ciobanesc si ne testeaza limitele in fiecare zi si uneori si in fiecare noapte. Nu stiu cat de greu poate sa fie sa cresti un copil, dar cu siguranta trebuie sa fie cel putin la fel de greu ca puiul acesta care ne testeaza rabdarea si atentia noastra pentru el in fiecare ora din zi sau din noapte.

Azi noapte a fost cam agitat, am stat de la ora 2:00 la 2:30 cu el, apoi am stat iar de la 4:00 la 4:30 (ore aproximative) si pana la urma am picat mort pana spre dimineata. Are momente in care doarme linistit, are momente cand face pipi si poo-poo la locul lui in baie, dar din cand in cand ne mai face si cate o surpriza (neplacuta).

Pot sa va spun ca in tinerete am lucrat la o cafenea unde seara sau dimineata devreme stergeam pe jos cu mopul, de-a lungul vietii am mai pus mana pe mop uneori, dar cumulat nu am dat toata viata cu mopul cat am dat in ultimele saptamani, daca in pandemie ma spalam de „cinșpe” mii de ori pe zi pe maini, acum dau de „cinșpe” mii de ori cu mopul.

Uneori e un inger, de exemplu acum cand scriu acest articol doarme linistit la picioarele mele si isi incarca bateriile, iar cand bateriile s-au incarcat, intra Satana in el si vreme de 40-50 de minute iti incearca toate limitele. Una din maini este plina de dare de zgarieturi de la coltii lui si are niste colti atat de ascutiti!

De trei ori pe zi ne vine sa-l ducem inapoi de unde l-am luat si de 7 ori pe zi vrem sa fie un membru de nadejde al familiei. Creste mare, creste frumos si, atat cat ma pricep, caut sa fac din el un catel educat. Oricum ar fi, cred ca cel mai bun test inainte de a avea un copil e sa luati un pui de caine, si aici nu ma refer sa-l iei sa-l pui intr-un tarc si sa ii dai mancare de cateva ori pe zi, tineti-l la bloc si vedeti daca cedati sau nu nervos.

Pana la urma il iubim si chiar daca nu stie sa citeasca, e parte din familia noastra, l-am luat acum mai bine de o luna intr-o cutie mica de pantofi si acum nu mai incape nici in culcusul pe care altadata il ocupa doar intr-un colt.

Si sa nu uit, am decis sa pun si cateva materiale cu el pe youtube, am folosit vechiul canal, desi clipurile de acolo nu-mi dau o stare neaparat placuta. Va las si canalul de youtube aici. Nu uitati: like, share and subscribe.