Haotik cel de ieri si cel de azi

Azi am revenit la munca. Spre suprinderea mea colegii chiar mi-au dus dorul. Unu dintre ei chiar ma imbratisat. Se pare ca am o parerea mai proasta despre mine decat cei din jur.

Mostenesc unele din defectele tatalui meu, dar nu sunt tatal meu. Imi aduc aminte cand eram mic si ii spunea mama ca la el la munca colegii zic ca e mereu cu gura mare, si zbiara pe acolo. Din aceasta cauza era cam neagreat de colegi. Din pacate mostesc acest defect, de a vorbi tare, si uneori cand vorbesc de ceva de care sunt cu adevarat pasionat cred ca volumul decibelilor este mult peste normal.

Pe langa asta imi aduc aminte de adolescentul Haotik. Cel care era neprietenos, vorbea urat, se certa cu toata lumea. Un fel de copil rebel necoborat bine din copac. As mai adauga si o lipsa de bune maniere. Toate astea faceau din mine atat un copil rebel, rasfatat si nesuferit. Inca mai am darul de a putea enerva si cel mai calm om daca imi pun in cap asta, dar poate ca nu e un dar ci un blestem.

Imi aduc aminte de o plecare in deplasare la Barajul Siriu la un sistem de alarma. Cand nu imi lasam colegii sa doarma si cum la un moment dat unu din ei luase o buturuga de bagat pe foc si spunea ca imi da in cap cu ea daca nu ma potolesc si nu tac. Imi mai aduc aminte si de celalalt coleg care plecase sa doarma intr-o camera neincalzita ca sa nu ma mai auda. Si toate astea mi se pareau extrem de amuzante. Imi aduc aminte cum a doua zi ei erau lipsiti de vlaga si energie in timp ce eu eram vesel si odihnit. (Imi ajung cateva ore de somn pentru a ma reface perfect pentru o noua zi)

Intre timp cred ca m-am maturizat, chiar si fara sa vreau. Cred ca am inceput sa observ lucrurile din jurul meu si sa zic: ASA DA  – ASA NU. Am invatat ca e mai bine sa nu injuri pe „dobitocii” de la vodafone pentru ca un vecin s-ar putea sa fie chiar cel care vrea sa te ajute. Am invatat ca e bine sa dai dovada de calm si de intelegere pentru ca a gresii este omeneste si oricine poate gresii. Am invatat ca uneori decat sa urlu la altii mai bine stam la masa si cautam o solutie care sa rezolve problemele.

Chiar scriam intr-o zi ca un sfat personal ca nu e bine sa fi gretos.

Incet incet am evoluat, m-am maturizat si copacul din care m-am dat jos e undeva departe in zare. Am invatat ca trebuie sa inteleg oamenii si la le inteleg dorintele, pasiunile si defectele. Am invatat ca nu am intodeauna dreptate si ca si daca eu am dreptate sunt mai castigat daca las de la mine. Am invatat ca e bine sa socializezi si am invatat sa fiu mai uman.

Nu demult ma intereba cineva, unde e Haotik, cel care se certa cu toata lumea pe net si care era de neoprit in ideile si luptele sale. A murit? Nu nu a murit, dar a evoluat, si-a dat seama ca multe dintre „razboaiele” purtate erau impotriva morilor de vant. Si-a dat seama ca chiar nu e asa de distractiv in a face viata altora un cosmar, chiar si doar prin vorbele spuse pe un mesenger sau pe un forum. Si-a dat seama ca cuvintele ranesc si ca nu are nici un rost sa provoci rani, chiar si psihologice, celor din jur.

A invatat, a evoluat, si in timp, sa transformat. Evident ca mai are inca de invatat multe, mai are de observat si de tras concluzii. Multe din defectele vechi au ramas, si unele poate nu vor putea fi niciodata inlaturate. Dar evoluam, ne transformam, si fara sa ne dam seama devenim un nou EU. Un Eu mai pur, mai serios, mai intelegator si mai intelept.

Probabil ar mai fi multe de spus. Probabil o sa ma transform si mai mult in anii care vin. Probabil toti o sa ne tranformam si o sa gandim alfel, mai pozitiv, mai constructiv, mai intelept. Pana atunci insa mai avem cu toti multe de invatat, si faptul ca vrem sa invatam inseamna evolutie.