Traim intr-o tara plina de nesimtiti, pentru care locurile de parcare marcate ca fiind pentru cei cu dizabilitati, nu reprezinta decat un loc mai bun de parcare pentru ei. Am putea sa spunem ca si ei au un handicap, unul mintal, dar din pacate locurile acelea de parcare nu-s pentru cei ca ei, ci pentru cei care au dizabilitati locomotorii.
Acum cateva saptamani, la ultima intalnire a blogosferei prahovene, Claudius Dociu a propus sa facem o campanie de responsabilizare legata de acest aspect. Desigur ca nu vom schimba noi lumea, dar daca intr-un fel ii facem pe o parte din oameni sa constientizeze ca nu este deloc ok sa parcheze pe locurile destinate celor care au mult mai multe probleme in viata decat ale noastre, o vom considera un succes. In campania #TuCeHandicapAi au promis multi ca se vor baga si vor scrie, dar din pacate au ramas doar promisiuni, nici macar eu, care aveam planuri mari, nu am reusit sa postez ceva in primele saptamani de campanie.
Astazi l-am vazut din nou pe Claudius Dociu luptandu-se pe canalele de social media cu aceasta problema, pentru ca atunci cand vrei sa faci ceva, o faci si singur, nu astepti intotdeauna ajutorul celorlalti, ca dupa aceea sa spui ca ai incercat si nu ai avut cu cine face treaba.
Un nou caz, de parca nu am avea sute de cazuri in fiecare zi. De data aceasta este vorba de masina unei companii. Desigur, nu compania e de vina, ci angajatii ei, daca nu o fi tocmai masina sefului care da un astfel de exemplu angajatilor sai. Claudius a incercat sa obtina un raspuns oficial din partea companiei, insa tot ce a putut obtine a fost un raspuns de genul: „N-avem timp de prostiile dvs.!„. Asta e tara in care traim, nu avem timp sa observam pe cei care parcheaza pe locurile destinate celor cu dezabilitati, nu avem timp sa ii vedem pe cei care arunca chiar si un simplu ambalaj de inghetata pe jos, in loc sa il puna la cos, nu avem timp de nimicuri de genul acesta, pentru ca parlamentarii si primarul este vinovat pentru mizeria in care traim zi de zi, ei trebuie sa faca ceva, nu noi. Asta e atitudinea noastra, a tuturor, asta e motivul pentru care nu ies niciodata in strada, pentru ca cele mai multe probleme, astea mici si „NEIMPORANTE”, le putem rezolva noi prin atitudinea noastra si nu cred in faptul ca trebuie sa ies in strada ca sa mi se rezolve astfel de probleme. Eu am enumerat cateva, dar lista poate fi mult mai lunga.
Pozele de mai jos sunt preluate dupa facebook, dar ar putea fi maine masina companiei tale parcata intr-un loc necorespunzator, daca nu faci un minim de efort sa-ti instruiesti angajatii ca nu este ok sa faca asta. Daca nu, eu, sau Claudius, sau oricare altcineva are tot dreptul sa vina sa te intrebe: TU CE HANDICAP AI?
O intamplare de la Carrefour de acum cateva saptamani
Cand merg cu sotia la cumparaturi, ea se plimba pe la toate rafturile cu bunatati necesare traiului de zi cu zi, in timp ce eu imping plictisit de carut. Daca tot sunt plictist, ma uit la tinerele promoterite, dar si in general la lumea din jurul meu (daca nu-s conectat adanc cu ochii in telefon, rezolvand problemele importante ale firmei). Si cum ma uitam eu prin prejur, observ 2 oameni in carucior (sot si sotie) care „alergau” de zor pe la cumparaturi. Ma gandeam ce greu e sa le fie sa ajunga la produsele de pe rafturile de sus si ca nu au o viata tocmai simpla.
Intamplarea face ca in momentul care ajung la casa, sa aleg casa numarul 23 (nu cred ca mai are rost sa explic de ce tocmai casa respectiva, cine ma cunoaste, stie ca-s destul de legat de numarul acesta). Daca ajungeti prin Carrefour, o sa vedeti ca respectiva casa are un marcaj ca cei in carucioare sau mamicile au prioritate. Culmea face ca au aparut si cei doi si s-a bagat in fata. Eu inca eram cazut pe ganduri; ma gandeam ca nu e deloc usor, ma gandeam cat de greu mi-a fost mie doar cu un picior in ghips. Vanzatoarea de la casa, vazandu-ma cazut pe ganduri, mi-a aratat semnele pe sus. I-am explicat ca nu inteleg de ce sunt semnele sus, pentru ca astfel de oameni ar trebui lasati sa se bage in fata la orice casa, adica e o chestie de bun simt, nu trebuie reglementari speciale pentru asta. Probabil vazandu-ma asa ganditor, s-o fi intrebat daca sunt deranjat de cei doi, dar m-am dat la o parte de cand i-am vazut ca vin spre casa respectiva, ca oricum nu ma grabeam, sotia era inca pe la rafturi. Cand a aparut si sotia, s-a dovedit ca cei 2 sunt rude cu noi, e vorba de un var de-al ei (si sotia acestuia) pe care eu nu-l cunosteam personal, desi suntem prieteni pe facebook.
De ce v-am povestit toate astea?
Poate ca ar trebui sa ne gandim la cei care au astfel de probleme ca la rudele noastre. Tu ai mai parca pe un astfel de loc de parcare destinat celor cu dezabilitati daca ai sti ca o ruda apropiata nu are unde sa parcheze pentru ca tu i-ai luat locul? Poate ca asta ar fi un mod bun de abordare in multe privinte, poate ca e greu sa te pui tu un locul lor, dar daca ai avea o ruda cu asemenea probleme, ai mai considera ca locurile alea de parcare sunt lasate libere ca sa vina un smecher cu X6 sau Q7 sa parcheze pe ele?
Este adevarat ca la noi in Romania, mai ales in marile orase exista o mare problema cu locurile de parcare dar totusi locurile pentru handicapati ar trebui respectate…
Foarte bun articolul, ar fi frumos sa fie niste sanctiuni grele pentru cei care sunt „smecheri”.