iul. 24

Nu rade de visul altuia

crede_in_visul_tauNu rade de visul altuia, oricat de stupid ar parea pentru tine acest vis. S-ar putea sa observi ca, dupa o vreme, el si-a indeplinit visul, in timp ce tu ai ramas la aceeasi viata trista de zi cu zi.

Aceeasi monotonie si rutina care iti macina sufletul. Aceleasi vechi obiceiuri si frica de a incerca ceva nou, de a sari din confortul sigurantei.

Imi aduc aminte ca in adolescenta imi doream foarte tare un computer. Dar nu aveam bani sa mi-l cumpar. Asa ca am hotarat sa mi-l fac din componente. Dar chiar si asa, era destul de greu si destul de scump, iar cu primii bani am reusit sa-mi iau doar o discheta. Imi aduc aminte si acum de toti prietenii mei care radeau si spuneau ca sunt nebun daca eu mi-am luat o discheta si cred ca asa o sa reusesc sa am propriul computer. Eu le explicam ca o sa cumpar unitatea in care bagi acea discheta, apoi o placa de baza si procesor, apoi alimentare si incet, incet o sa imi fac primul computer.

A trecut destul de multa vreme de la acea discheta pana am reusit sa-mi iau primul computer; daca nu v-am povestit cum am reusit pana la urma sa am primul computer, o sa va povestesc cu o alta ocazie. Ideea e ca am reusit. Si nu am reusit doar sa-mi iau un computer, incercand sa imi fac un computer din componente, am invatat cum se repara, cum se schimba componente din el, iar la vremea respectiva nu erau multi specialisti. Astfel am reusit sa repar sute de computere si sa instalez mii de Windows-uri. Si am reusit sa castig ceva bani din asta. Experienta care m-a ajutat si la gasirea primului job.

La fel si nebunia asta cu antreprenoriatul, pe la 16-17 ani vindeam casete cu jocuri modificate de mine in consignatie, unii dintre voi probabil nici nu ati prins perioada cand jocurile existau pe casete si erau introduse in computer prin intermediul unui casetofon. Ca tanti de la consignatie ne-a vazut mici si prosti si nu ne-a mai dat niciun ban dupa ce le-a vandut, e alta poveste. Ala a fost si primul „faliment”, dar visul a continuat, in 2002 am reusit sa fac o firma cu acte in regula si sa traiesc vreme de cativa ani de pe urma ei. Si visul nu a murit, firma inca exista si anul acesta mi-am propus sa o pun din nou pe picioare si incet, incet imi iese si asta.

Si mai am multe vise, v-am vorbit despre unul din cele mai importante chiar zilele trecute. Pana la el mai am cateva lucruri mai marunte de rezolvat, cateva vise mai mici, le-as putea spune. Dar in final, daca nu aleg o alta directie, o sa imi reuseasca si asta asa cum mi-a reusit mereu aproape tot ce mi-am propus.

Lupta pentru visele tale, pentru ca drumul pana la realizarea lor este ceva frumos. Stiu ca e greu; daca acum cativa ani mi-ar fi spus cineva ca daca vreau sa zbor, pot sa zbor, as fi considerat ca e nebun, astazi insa stiu ca daca imi doresc cu adevarat sa zbor (chiar si pana la luna) o sa reusesc in final, mai devreme sau mai tarziu.

Ti-a placut acest articol? Sustine-ma pe Patreon!
  1. Frumos articol… Am prins și eu jocurile pe casetă, însă deja pe vremea aia mă jucam pe un 286… Ce vremuri! Să fi fost prin 1992. Mă crezi că și acum am unitate floppy la computer? Bine, nu mai e el 286 din 1994, însă faza tare e că funcționează unitatea. Și e ieșită din garanție din aprilie… 1993!

  2. Ce-mi pasă mie de visele vecinului? Ideea e să avem, individual vorbind, propriile vise.

Comentariile sunt inchise.