Am ajuns si la finalul mini-vacantei si a calatoriei noastre. A venit momentul sa strangem bagajele si sa plecam catre casa. Dar inainte de a ajunge acasa, am zis sa mai ofer jumatatii mele o experienta unica, de care nu avusese parte pana acum, asa ca am tinut mortis sa trecem Dunarea cu bacul, drept urmare la intoarcere am luat-o pe un traseu care strabatea orasul Braila.
Ne-am bucurat inca o data de privelistea pe care o ofera podisul Dobrogei, de coloritul dealurilor si de drumul pe care am avut grija sa-l pozez in diferite ipostaze. Ne-am bucurat de asemenea de privelistea deosebita oferita de lacurile de la intrarea in Tulcea, desi am oprit doar cat sa facem cateva fotografii si ne-am continuat drumul.
Am mai gasit pe drum si eoliene, dar nu atat de multe ca la venire, copaci cu vasc si alte lucruri de care v-am povestit deja. Oricum, drumul catre casa parea mult mai lung decat la venire si parca nici chef de oprit si facut poze nu mai aveam ca pe vremuri. Pentru ca voiam sa dam o fuga si pe la ai mei, am ales sa o iau pe la Buzau, apoi sa urc pe valea raului Buzau pana la drumul care duce spre Valenii de Munte. Cu ocazia asta am vazut cateva zone faine pe care mi-am propus sa le vizitez mai detaliat intr-un weekend cu soare, poate sa si stau la pensiunile sau hotelurile din zona peste noapte. Vom vedea.