oct. 1

3 intrebari existentiale care imi chinuie mintea in ultima vreme

3 intrebari existentiale care imi chinuie mintea in ultima vreme

Trebuie sa recunosc ca o parte dintre ele apar datorita procesului de coaching prin care trec de cativa ani cu Andrei Rosca si unele, desi par sa aiba o rezolvare simpla la prima vedere, sunt mult mai complexe decat te-ai putea astepta. Sau poate doar mie mi se par asa complexe si greu de raspuns la ele.

1. Daca maine firma ar da faliment, ce te-ai apuca sa faci?

Si adevarul e ca ma gandesc de ceva vreme la intrebarea asta. Initial raspunul a fost unul de genul: „Firma mea nu are cum sa dea faliment, mai repede vine sfarsitul lumii decat sa dea faliment„, dar vreau sa incerc noi directii in antreprenoriat, asa ca desi firma nu e in pericol de faliment, imi pun des intrebarea aceasta pentru a putea gasi noi directii in care sa evoluez eu, ca antreprenor si care sa imi aduca si mai multa implinire sufleteasca.

Desigur ca idei am multe, vreau sa pregatesc un curs de educatie financiara si unul despre criptovalute si blockchain, vreau sa realizez un joc (ideea asta o car in spate de vreo 10-12 ani, de cand tot platesc inutil domeniul pentru el), sa scriu mai des pe blog, sa fac anumite softuri in zona de automatizari, sa…..  e o lista care nu se termina cred ca niciodata. 

Se pare insa ca, intr-un fel, m-am blocat la o raspantie de drumuri si nu reusesc sa ma hotarasc exact care este directia in care vreau sa merg. Undeva pe marginea drumului exista si un alt drum pe care am mers o perioada in paralel si care incepe sa fie de asemenea o optiune de luat in calcul. Desi mie imi place drumul acesta si nu stiu de ce m-am oprit. Poate doar sa-mi trag putin sufletul ca sa ma incarc cu energie si sa merg mai departe.

Si toate gandurile astea ma duc usor spre urmatoarea intrebare:

2. Daca ai avea un buton pe care sa-l apesi fix in momentul acesta si care ar face ca firma sa ajunga la 1 milion de euro (sau unde ti-ai propus), l-ai apasa?

Raspunsul rapid este „DA, bineinteles ca l-as apasa”, dar la o analiza mai profunda a intrebarii, parca nu mai esti atat de sigur ca raspunsul este DA, ci devine 80% DA, apoi scade la 70% DA si iti dai seama ca uneori nu vrei sa depasesti anumite bariere sau pur si simplu nu poti. 

Cand am raspuns prima oara DA la intrebarea aceasta, gandul meu a fost ca in viata orice provocare pe care am acceptat-o, am dus-o la bun sfarsit; daca mi-am propus sa ating varful unui munte, l-am atins. Dar din pacate, in antreprenoriat nu e vorba doar de atins obiective. Cum ar fi daca intrebarea ar suna cam asa: „Grupul cu care poti urca muntele de data aceasta este format doar din manelisti si in cele 7 zile in care vei urca, vei asculta doar manele, probleme cu dusmanii si multe altele de genul.” Si daca vorbim de antreprenoriat, cele 7 zile pot fi usor 7 ani, si manelistii pot fi rechini, oameni cu un caracter infect sau pur si simplu incapabili intelectual. Ei bine, provocarea nu mai este despre a urca muntele, ci despre oamenii pe care ii ai sau nu in jurul tau, despre modul in care iti traiesti viata.

Ceea ce duce la a treia intrebare:

3. Care sunt oamenii pe care vrei sa ii ai in jurul tau cel mai mult timp?

Asta este una dintre intrebarile pe care le punea Vlad Stan la workshop-urile lui de antreprenoriat si mi-a revenit in minte zilele acestea, mai ales in conjuctura intrebarii de la punctul 2.

Si ce ma sperie la intrebarea asta, este faptul ca vine cu o alta intrebare: „Dar daca cei pe care ii vrei in jurul tau nu sunt oameni?„. Nu am vreo idee ascunsa de a face o ferma, sa am in jurul meu plante sau animale, nu la asta ma refer cand pun intrebarea asta. Si nici nu cred in aparitia unei specii extraterestre prea curand, asa ca raman masinile. Daca imi place sa am in jurul meu masini, roboti, AI-uri si nu oameni? 

Iar asta ma duce rapid din nou la prima intrebare.

Un cerc vicios as sputea spune si cel mai probabil va trebui sa sparg acest cerc precum un fluture sparge coconul in care s-a dezvoltat ca omida inainte, sa poata sa zboare.